THE IMPORTANCE OF USING CIRCUIT TRAINING IN THE DEVELOPMENT OF CONDITIONAL AND COORDINATIVE ABILITIES OF MALE U17 HANDBALL PLAYERS

Abstract

The necessity of a proper physical training of athletes and their harmonious development of also implies making them accustomed with the practice of circuit training within handball specific training sessions. This ensures the mastery of a complex set of exercises and its methods of execution. Aims: We started from the premise that the chaining of several handball specific exercises within a training circuit can be beneficial for the development of conditional and coordinative abilities of the male U17 handball players. Methods: The method used was mainly the experimental one, speed testing in different directions was performed, with emphasis on execution, acceleration and force speed, as well as agility and general coordination. Data interpretation was performed by applying the statistical-mathematical method, the method of graphical representations. Results: The results show a statistically significant difference between mean results obtained by the subjects of the two groups in the "Training circuit 1" test for testing speed in different directions, with emphasis on execution, acceleration and force speed, as well as agility and general coordination, the average being 31.98 sec. for the experiment group and 34.48 sec. for the control group. As a result, the average of the experiment group is lower by 2.51 sec. (7.27%). Conclusions: The higher the motor skill indicators, the more the technical-tactical abilities of male U17 handball players will make the difference in achieving maximum efficiency.

REZUMAT. Necesitatea aplicării parcursurilor aplicative în dezvoltarea capacităților condiționale și coordinative ale jucătorilor de handbal masculin, juniori II. O pregătire fizică bună și o dezvoltare armonioasă a sportivilor, impune obişnuirea acestora cu practicarea parcursurilor aplicative în cadrul antrenamentelor specifice disciplinei handbal, care să le asigure cunoaşterea până la automatizare a unui complex de exerciţii şi a modului lor de execuţie. Obiective: Am plecat de la premiza că înlănțuirea mai multor structuri specifice jocului de handbal în cadrul unui parcurs aplicativ poate fi benefică dezvoltării capacităților condiționale și coordinative ale jucătorilor de handbal masculin, juniori II. Metode: S-a utilizat în principal metoda experimentului, s-a realizat testarea vitezei pe direcții diferite, cu accent pe viteza de execuție, viteza de accelerare, viteza în regim de forță precum și agilitatea şi coordonarea generală, iar interpretarea datelor s-a realizat prin aplicarea metodei statistico-matematice, metoda reprezentărilor grafice. Rezultate: Rezultatele indică o diferenţă semnificativă statistic între mediile rezultatelor obţinute de subiecţii celor două grupe la testul „Parcurs aplicativ 1” pentru testarea vitezei pe direcții diferite, cu accent pe viteza de executie, viteza de accelerare, viteza în regim de forță precum și agilitatea şi coordonarea generală, media având valoarea 31.98 sec. la grupa experiment, respectiv 34.48 sec. la grupa de control. Rezultă că media este mai mică la grupa de experiment cu 2.51 sec. (7.27%). Concluzii: Cu cât indicatorii motrici sunt la cote superioare, cu atât capacitățile tehnico-tactice ale jucătorilor de handbal masculin, juniori II vor face diferența în atingerea eficienței maxime.

Cuvinte cheie: handbal masculin, juniori II, parcursuri aplicative, capacități condiționale și coordinative.