Studia Universitatis Babeș-Bolyai Historia

University and History. The Lesson of the Middle Ages (An Introduction)

2022-11-01T11:21:53+00:00

The following text has two main objectives: on the one hand, it intends to introduce the reader in a very cursory manner to some of the most important contributions made by the medieval university not only to the general development of higher education, distinguishable up until today, but also to the history of pre-modern European society. On the other hand, acknowledging the importance of university for the transformation (and “Europeanization”) of Transylvania from the second half of the 14th century until the 1550s, the author reflects briefly upon significant investigations concerning university, academic life and intellectuals in the Middle Ages conducted by scholars and research groups (especially during the last two decades) of the Babeș-Bolyai University in Cluj-Napoca.

Rezumat: Universitate și istorie. Lecția Evului Mediu (O introducere). Textul care urmează are două obiective majore: pe de o parte își propune să-i reamintească cititorului, într-o manieră succintă, cele mai de seamă contribuții ale universității medievale, vizibile până astăzi, nu doar la evoluția generală a învățământului superior, ci și la istoria societății europene de dinainte modernității. Pe de altă parte, atrăgând atenția asupra importanței universității pentru transformările în sens european din Transilvania de la mijlocul veacului al XIV-lea până în jurul anului 1550, autorul trece în revistă cele mai semnificative investigații referitoare la universitate, viața academică și intelectuali în evul mediu întreprinse de cadre didactice și grupuri de cercetare (îndeosebi în ultimele două decenii) ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Cuvinte-cheie: Evul Mediu, Universitate, Transilvania, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai.

INTERVIEW : Pourquoi étudier l'histoire de l'université médiévale aujourd’hui?

2022-11-01T11:27:26+00:00

Présentation des deux répondants:

Olga Weijers: L’histoire des universités médiévales, et notamment celle de la Faculté des arts, ne peux pas être conçue aujourd’hui sans le nom d’Olga Weijers, membre de l’Académie Royale des Sciences des Pays-Bas dès 1997 et dès 2002 membre correspondant étranger de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres de Paris. Ses travaux ont enrichi nos connaissances tant sur les pratiques courantes concernant l’éducation médiévale académique, autant à travers des concepts clef:
la disputatio, la questio, le commentaire, que sur l’aspect institutionnel où prosopographique. Le répertoire de maîtres de la Faculté des arts connu sur le titre Le travail intellectuel à la Faculté des arts de Paris: textes et maîtres (ca. 1200-1500) (8 volumes publiés chez Brepols entre 1994-2010) représente un des instruments capitaux pour comprendre la dynamique et l’histoire de la Faculté des arts de Paris. Des contributions marquantes sur le vocabulaire des universités, comme la monographie Terminologie des Universités au XIII^e siècle, publiée en 1987 où sur les pratiques pédagogiques initiées par l’université comme le volume Le maniement du savoir. Pratiques intellectuelles à l’époque des premières universités (Brepols 1996), sont internationalement reconnus et présents aujourd’hui dans toutes les bibliothèques académiques. En parallèle avec l’histoire intellectuelle des université Olga Weijers a dédié son temps de recherche à la lexicographie et entre 1968-2005 elle a participé au projet du dictionnaire du latin médiéval néerlandais (Lexicon Latinitatis Nederlandicae Medii Aevi, 8 vol., ca. 5505 pp.). Son nom est également lié à la collection Studia Artistarum chez Brepols qui compte aujourd’hui une belle collection de 45 volumes publiés, ainsi qu’à la collection Studies on the Faculty of Arts History and Influence où elle a déjà publié deux volumes: In Search of the Truth: A History of Disputation Techniques from Antiquity to Early Modern Times (Brepols, 2014) et A Scholar’s Paradise: Teaching and Debating in Medieval Paris (Brepols, 2015). En 2012 lors de son retrait de l’IRHT où elle était Directeur de recherche, un volume de mélanges (Portrait de maîtres offerts à Olga Weijers, ed. C. Angotti, M. Brinzei, M. Teeuwen, Brepols 2012, 521 pp.) a recueilli 40 articles signés par des collègues, collaborateurs et amis afin de lui montrer leur reconnaissance et leur amitié. Le volume contient également une liste de publications qui aujourd’hui est mis à jour sur son site personnel: https://olgaweijers.com/.

Jacques Verger, professeur émérite d’histoire médiévale à l’Université de Paris IV- Sorbonne et directeur d’études à l’Ecole Pratique des Hautes Etudes à la IVe Section, aujourd’hui membre de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres de Paris dès 2012, est l’historien français des universités médiévales, internationalement connu et reconnu pour ses contributions à la découverte du système médiéval académique. En tant qu’enseignant il est devenu le magister de plusieurs de ceux qui aujourd’hui continuent les investigations dans le demain de l’histoire intellectuelle médiévale. Ses travaux couvrent des aspectes diverses de l’éducation médiévale du XIIe au XVe siècles, et visent principalement l’aspect social de la vie universitaire médiévale, l’impact des études sur la carrière des étudiants et le parcours social des ceux qui ont obtenu un diplôme, les processus de recrutement dans les universités dans le territoire français (notamment celui du Midi), le rapport et les échanges entre l’université et les autres institutions comme la courte royale où l’église. En 2011 ses disciples lui ont dédié un volume de mélanges (Universitas scolarium. Mélanges offerts à Jacques Verger, édités par Cédric Giraud et Martin Morard, Droz 2011, 665 pp.) qui recueille des études qui reflètent l’impact de ses recherches sur l’histoire des universités. Le volume publie aussi une liste de publications de Verger qui en 2011 comptait 300 titres et qui maintenant approche les 400 publications. Son best-seller, qui en est arrivé déjà à la 3ème édition: Les universités au Moyen Age (PUF, 1973, 1999, 2007), sera traduit et publié cette année en roumain chez Polirom. D’autres titres marquants de sa bibliographie sont: Naissance et premier essor de l'Occident chrétien (PUF, 1975), L'amour castré: L'histoire d'Héloïse et Abélard (Hermann, 1996); Les gens de savoir dans l'Europe de la fin du Moyen Âge (PUF, 1997); Culture, enseignement et société en Occident aux XII^e et XIII^e siècles (PUF, 1999). Sa dernière publication en tant qu’éditeur Pierre d’Ailly: un esprit universel à l’aube du XV^e siècle, ed. J.-P. Boudet, M. Brinzei, F. Delivre, H. Millet, J. Verger, M. Zink, Academie de Belle Lettres 2019.

INTERVIEW : Qual è il motore che alimenta l’interesse dello storico dell’università?

2022-11-01T11:39:46+00:00

Presentazione dell'intervistato:

Carla Frova – Si è laureata con Raoul Manselli in Storia medioevale nella facoltà di Lettere dell’Università di Torino nel 1965. Dopo aver insegnato materie letterarie nelle scuole secondarie per oltre 10 anni, ha potuto dedicarsi alla ricerca come allieva della Scuola storica nazionale di Studi medievali dell’Istituto Storico Italiano per il Medio Evo. Dal 1979 ha insegnato storia medievale e storia delle università in varie università: Roma “La Sapienza”, Sassari, Perugia e di nuovo Roma “La Sapienza” dove ha concluso l’attività di docente universitaria nel novembre 2011. La storia della scuola e delle università dall’alto Medioevo al primo Rinascimento, con particolare attenzione alle funzioni culturali e sociali svolte dai ceti intellettuali nelle diverse fasi storiche, è stata e continua ad essere il tema principale delle sue ricerche. Le numerose sedi in cui ha svolto l’attività di studio e di insegnamento le hanno offerto l’occasione di declinare questo interesse in dialogo con studiosi delle più varie specializzazioni e in relazione a diversi contesti storici. Ad un primo lavoro d’insieme su Istruzione e educazione nel medioevo (1974, con varie edizioni successive) sono seguiti contributi più specifici sulla cultura scolastica altomedioevale, in particolare su due grandi maestri del X secolo, Gerberto di Aurillac e Attone di Vercelli; e numerosissimi studi sulla scuola nell’ambito delle città comunali, con attenzione sia ai livelli di base, sia all’università. Per quanto riguarda quest’ultimo aspetto ha dedicato e dedica una parte rilevante della sua ricerca alla storia dell’università di Perugia: 12 suoi lavori pubblicati sull’argomento tra il 1998 e il 2010 sono stati raccolti nel volume Scritti sullo “Studium Perusinum” (2011), offertole dalla Deputazione di storia patria per l’Umbria per la conclusione della sua attività universitaria. È tra i membri fondatori del network Héloïse – European Network on Digital Academic History.

University and urban society. A prosopographical database of the Paduan “Studium” in the Middle Ages (1222-1405)

2022-11-01T11:50:18+00:00

This article presents and discusses the work and the methodological issues of the project PADU-A (Prosopographical-Access-Database of University-Agenda. Towards a database of students and professors of the first two centuries of the university). The project consists in the realization and exploitation of a prosopographical database, with the aim of producing an advancement in the knowledge of academic population that animated the university of Padua in the years 1222-1405. After having recalled briefly the history of this important Studium, the article firstly presents critically the available sources and the challenges they pose to the researcher and to the realization of a database. Secondly, it illustrates the structure and functioning of the database in connection with the sources’ features. Finally, it presents some research possibilities based upon the data collected and their analysis, with the appropriate methodological approach and precautions.

Rezumat: Universitate și societate urbană. O bază de date prosopografică referitoare la “studium”-ul din Padova în evul mediu (1222-1405). Acest material prezintă și discută realizarea și aspectele metodologice asociate proiectului PADU-A (Prosopographical-Access-Database of University-Agenda. Towards a database of students and professors of the first two centuries of the university). Proiectul vizează constituirea și valorificarea unei baze de date de tip prosopografic, care are drept scop o mai bună cunoaștere a “populației academice” care a frecventat și animat Universitatea din Padova între anii 1222-1405. După o prealabilă parcurgere succintă a istoriei acestui important “studium”, articolul de față prezintă în premieră și în manieră critică sursele disponibile și problemele ridicate de acestea atât în raport cu mediul de cercetare, cât și față de construirea bazei de date. În al doilea rând, este ilustrată structura și funcționarea bazei de date în relație cu particularitățile izvoarelor. În cele din urmă, studiul expune câteva perspective de investigație bazate pe datele colectate și pe analiza acestora, având în vedere nu doar abordări metodologice adecvate, ci și o serie de măsuri de precauție.

Cuvinte-cheie: Universitate, Padova, studenți, evul mediu, prosopografie, bază de date.

Studiendarlehen für siebenbürgische Studierende im Reformationszeitalter. Eine kaum bekannte Bistritzer Quelle aus den Jahren 1565-1626

2022-11-01T11:55:10+00:00

The present paper deals with a very important written source regarding the history of higher education in northern Transylvania from 1565 to 1626, a register with loan contracts concerning money necessary for university education abroad. The agreements were made between the Lutheran Bistrița-Chapter, on the one side, and young men and their guarantors, on the other. Only selectively and superficially discussed by previous scholars in the 19th century, exclusively from the perspective of the development of local education in and around Bistrița, the source material bears a greater significance in terms of the efforts made by the local church and community to establish and perpetuate its own intelligentsia, regardless of the social and economic background of the gifted young men who intended to complete their education. The authors of the study address the following questions: who established the educational fund, who administered the money, who were the beneficiaries and their guarantors, and under which circumstances was money awarded. The information provided by the Bistrița-register is integrated into a larger prosopographical picture of the individuals mentioned, the majority related to the Church of the Bistrița region, and it is evaluated also from a cultural point of view, the notarial structuring of the contracts, the autograph writing and the use of the personal seals recording a highly developed literate and legal mentality with strong roots in the late medieval, pre-Reformation, tradition. The present investigation intends to contribute to a deeper understanding of the support given to students by Transylvanian communities in order to build an intellectual elite educated in Central and Western Europe.

Rezumat: Împrumuturi de studiu pentru studenți transilvăneni în epoca Reformei. Un izvor bistrițean puțin cunoscut, din anii 1565-1626. Textul de față se ocupă de o sursă scrisă deosebit de importantă pentru istoria educație superioare în Transilvania de Nord în intervalul delimitat de anii 1565 și 1626, fiind vorba mai precis de un registru care reunește contracte de împrumut pentru finanțarea studiilor universitare în străinătate. Contractele erau încheiate între Biserica Luterană, Capitlul Bistrița și tineri, alături de garanții lor. Această sursă, studiată parțial și superficial în veacul al XIX-lea, discutată strict din perspectiva evoluției învățământului local bistrițean, are o semnificație mai mare referitoare la eforturile făcute de comunitate pentru a-și constitui și perpetua propria elită intelectuală, indiferent de condiția social-economică a tinerilor capabili și dornici de a-și definitiva formarea. Autorii studiului tratează următoarele probleme: cine a constituit fondul destinat educației, cine a administrat banii, cine au fost beneficiarii și garanții, în ce condiții s-au acordat împrumuturile. Informația furnizată de registrul bistrițean este integrată într-un tablou prosopografic mai amplu referitor la indivizii pomeniți, majoritatea oameni ai bisericii din regiune, și este, de asemenea, evaluată dintr-o perspectivă culturală. Concepția notarială a contractelor de împrumut, scrierea autografă și recursul la sigilii personale documentează o dezvoltată mentalitate literată și juridică, cu adânci rădăcini în tradițiile medievale, de dinainte de Reforma protestantă. Analiza de față dorește să contribuie la înțelegerea mai profundă a sprijinului acordat de către comunitățile ardelene unor studenți în vederea constituirii unei elite intelectuale educate în Europa Centrală și Occidentală.

Cuvinte cheie: Transilvania, Bistrița, Biserica Luterană, universitate, credit de studiu, registru.

Armenians from Moldavia in Transylvania, Hungary and the Larger World. A Case Study

2022-11-01T12:04:35+00:00

The same family name – Gorovei – was common in the principality of Moldavia (Neamţ county, then Dorohoi and others), from the beginning of the seventeenth century, and in the principality of Transylvania (at Gherla / Armenopolis / Szamosújvár, then also in other locales in Banat and in Hungary), from the beginning of the eighteenth century. Those who carried the name in Moldavia (then Romania) were Orthodox Romanians. Those from Transylvania (then Hungary) – whose name took the form Gorove – were Catholic Armenian (united with the Church in Rome). From among these, the best known are Gorove László (1780–1839) and his son Gorove István (1819–1881, minister in 1867–1871), members of the Hungarian Academy, as well as Gorove Antal (1822–1881), a military man and lawyer. Artur Gorovei (1864–1951) – writer and folklorist, member of the Romanian Academy, and passionate genealogist – initiated research on his family history, trying to find an answer to the question of whether the bearers of the same patronym could, somehow, share a common distant ancestor. Due to the lack of documentary evidence, but also due to how the issue was understood as a whole, he did not reach a firm conclusion, oscillating instead between a hypothetical assertion and an uncertain denial. Continuing this research into family history, the author of the present study also reached the same “enigma” relative to which he initially maintained a reluctant position. He then proposed to address the issue within a wider context with an emphasis on the name (patronym) itself. On the one hand, this led to the formation of a program of researches focused on the bearers of the name Gorovei. On the other hand, a recent discovery has guided the research in a more reliable direction. A document found in the Vienna archives mentions a group of Armenians from Gherla in 1759, including senator Abagarus Gorovei and senator Christophorus Gorovei (the ancestors of the two family branches knighted by Empress Maria Theresia in 1760-1761). These Armenians declare that they belong to those who came to Transylvania from Moldavia (nos aeque e numero illorum Armenorum esse, qui […] e Moldavia in Transylvaniam venerunt). The author believes that this testimony is decisive in establishing an answer to the “enigma”: he advances the hypothesis that the bearers of the name Gorovei from Moldavia and Transylvania (Hungary) are two branches that descend from a common ancestor of Armenian origin. Given the genealogical and chronological correlations between the two branches, this hypothetical common ancestor had to live in Moldavia in the middle of the sixteenth century. This period coincides with the great persecution of the Armenians ordered by the prince Ştefan VI Rareş (1551–1552). In the author’s hypothesis, an Armenian Gorovei accepted to convert, under those circumstances, to Orthodoxy. He would have been the ancestor of the Gorovei whose history unfolded in the principality of Moldavia. At the same time, one of those who resisted the pressures and preserved the faith would be the ancestor of whose who crossed the Carpathians and established in Gherla, either toward the end of the seventeenth century or the beginning of the eighteenth century. The second part of the study (Addenda) is devoted to the clarification of several controversial genealogical connections – the family branch of Gorove Antal and that of Gorove Viktor, both closely interwoven in the history of Transylvania during the nineteenth century.

Rezumat: Armeni din Moldova în Transilvania, Ungaria și-n lumea largă. Un studiu de caz. Un același nume de familie – Gorovei – a fost purtat, în principatul Moldovei (ținutul Neamț, apoi Dorohoi și altele), de la începutul secolului XVII, iar de la începutul secolului XVIII în principatul Transilvaniei (la Gherla / Armenopolis / Szamosújvár, apoi și în alte localități, în Banat și în Ungaria). Purtătorii numelui din Moldova (apoi România) erau români ortodocși. Cei din Transilvania (apoi Ungaria) – al căror nume a devenit cunoscut sub forma Gorove – erau armeni catolici (uniți cu Biserica Romei); dintre aceștia, cei mai cunoscuți sunt Gorove László (1780–1839) și fiul său Gorove István (1819–1881, ministru în 1867–1871), membri ai Academiei Maghiare, precum și Gorove Antal (1822–1881), militar și jurist. Artur Gorovei (1864–1951), scriitor și folclorist, membru al Academiei Române, genealogist pasionat, a inițiat cercetări privind istoria familiei sale, în cadrul cărora a încercat să găsească un răspuns și la întrebarea dacă, în aceste condiții, purtătorii aceluiași patronim aveau, cumva, și un îndepărtat strămoș comun. Din cauza insuficienței materialului documentar, dar și prin felul cum a fost văzută problema în ansamblu, el nu a ajuns la o concluzie fermă, oscilând între afirmarea ipotetică și negarea nesigură. Continuând aceste cercetări de istorie familială, autorul prezentului studiu s-a lovit și el de aceeași “enigmă”, față de care a păstrat, inițial, o poziție reticentă, propunând însă abordarea problemei într-un cadru mai larg, în care accentul să fie pus pe numele (patronimul) însuși. Aceasta a dus la configurarea unui program de cercetări privind purtătorii numelui Gorovei. Pe de altă parte, o descoperire recentă a îndrumat cercetările respective pe o cale mai sigură. Un document identificat în arhivele din Viena menționează, la 1759, un grup de armeni din Gherla, între care Abagarus Gorovei senator și Christophorus Gorovei senator (strămoșii celor două ramuri înnobilate de împărăteasa Maria Theresia în 1760-1761); acești armeni declară că ei fac parte dintre aceia care au venit în Transilvania din Moldova (nos aeque e numero illorum Armenorum esse, qui […] e Moldavia in Transylvaniam venerunt). Autorul crede că această mărturie este decisivă în aflarea unui răspuns la respectiva “enigmă”: el avansează ipoteza că purtătorii numelui Gorovei din Moldova și Transilvania (Ungaria) reprezintă două ramuri care descind dintr-un strămoș comun de origine armeană. Date fiind coordonatele genealogice și cronologice ale celor două ramuri, acest ipotetic strămoș comun a trebuit să trăiască în Moldova pe la mijlocul secolului XVI; or, această perioadă coincide cu marea persecuție a armenilor ordonată de principele Ștefan VI Rareș (1551–1552). În ipoteza autorului, un Gorovei armean a acceptat să se convertească, în acele împrejurări, la Ortodoxie; el ar fi strămoșul Goroveilor a căror istorie s-a desfășurat în principatul Moldovei, în timp ce unul dintre cei care au rezistat presiunilor și și-au păstrat confesiunea ar fi strămoșul celor care, la sfârșitul secolului XVII sau la începutul celui următor, au trecut Carpații stabilindu-se la Gherla. Partea a doua a studiului (Addenda) este consacrată clarificării unor conexiuni genealogice controversate – ramura lui Gorove Antal și cea a lui Gorove Viktor, ambele interesând îndeaproape istoria Transilvaniei în secolul XIX.

Cuvinte-cheie: istorie familială, genealogie, armeni, Moldova, Transilvania, Gorovei/Gorove, strămoș comun.

“The Instrument of the Devil”. The Image of the Witch in 18th Century Cluj

2022-11-01T12:08:30+00:00

The main purpose of our article is to underline some contemporary conceptions regarding witchcraft, and to explain why witch trials based on the same charges could have different outcomes. In order to answer our historical question we will briefly discuss the archetype of the women accused with various forms of magic (11 cases) by the Court of the free royal town of Cluj, and we will try to identify based on the information delivered by the interrogations the kind of occult activities these women were involved in. We came to conclude that our Transylvanian cases are less spectacular than the Western ones, since our witches did not participate in large nocturnal assemblies, they could only occasionally fly and were restrained devil-worshipers. What we learned is that they belonged, with few exceptions, to lower levels of society, had divisive personalities and tended to cause conflicts within the community. Although the trials took place within a male-controlled judicial system, the proportion of female witnesses is higher than in any other felonies, which indicates the presence of a social tension between women. Finally, we also discuss the legal foundation of the witch trials, outlining the fundamental changes occurred in criminal law during the second half of the eighteenth century.

Rezumat: “Instrumentul diavolului”. Imaginea vrăjitoarei în Clujul secolului al XVIII-lea. Scopul principal al articolului este să prezinte câteva concepții contemporane referitoare la vrăjitorie prin analiza narativă a documentelor păstrate în protocoalele de judecată ale orașului Cluj, și să explice de ce procesele de vrăjitorie, pornind deseori de la aceleași acuzații, aveau rezultate diferite. Într-o primă etapă vom discuta pe scurt arhetipul femeilor acuzate de practicarea diferitelor forme de magie (11 cazuri), mai apoi vom încerca să identificăm, pe baza informațiilor furnizate de interogări, în ce fel de activități oculte au fost implicate acestea. Dorim să subliniem că în procesele de vrăjitorie proporția mărturiilor feminine este mult mai semnificativă decât în cazul altor infracțiuni, ceea ce indică de fapt prezența unor tensiuni sociale între femei, cu atât mai mult, cu cât protagonistele acestor procese erau, cu câteva excepții, femei marginale, controversate, care cauzau deseori conflicte în cadrul comunității. Articolul prezintă, de asemenea, și câteva aspecte legate de legislația cu privire la vrăjitorie, evidențiind schimbările fundamentale care au avut loc în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în dreptul penal.

Cuvinte-cheie: vrăjitorie, secolul al XVIII-lea, protocoale de judecată, crimă feminină.

I primi borsisti a Roma della nuova Università di Cluj: George Mateescu e Emil Panaitescu

2022-11-01T12:11:56+00:00

The first scholarship holders of the new University of Cluj, at the Romanian School in Rome: George Mateescu and Emil Panaitescu.
One of the priorities of Cluj University after its inauguration in the autumn of 1919 was the endowment with teachers and their specialization. If some of the teachers were from Transylvania, another part came from the kingdom of Romania in order to help create university specialities in Cluj. Vasile Pârvan was the most important teacher who came to Cluj, but he also brought with him his collaborators from the University of Bucharest. For the study of ancient history, he brought George Mateescu and Emil Panaitescu. Immediately after the inauguration of the courses at the University of Cluj, Pârvan founded in Rome a highly specialized school, the Romanian School in Rome, whose director became. Among the first members of the School he also brought to Rome his two disciples from Cluj, which he specialized in techniques and research methodologies in the history of Antiquity. The two scholars, Mateescu and Panaitescu, will become directors of the Romanian School in Rome after the death of Pârvan and will coordinate new and new specialists from Cluj, Bucharest, Iaşi and Cernăuţi, the institution in Rome becoming the main provider of humanist intellectuals for the Romania of the following decades.

Rezumat: Primii bursieri la Roma ai noii Universități din Cluj: George Mateescu și Emil Panaitescu. Una dintre prioritățile Universității din Cluj după inaugurarea sa, în toamna anului 1919, a fost dotarea cu profesori de rang universitar și specializarea acestora în străinătate. Dacă unii dintre profesori erau din Transilvania, o altă parte venea din regatul României pentru a ajuta la crearea de specialități universitare inexistente la Cluj până atunci. Vasile Pârvan a fost cel mai important profesor care a venit la Cluj, dar și-a adus cu el și colaboratorii săi de la Universitatea din București. Pentru studiul istoriei antice i-a adus pe George Mateescu și Emil Panaitescu. Imediat după inaugurarea cursurilor la Universitatea din Cluj, Pârvan a fondat la Roma o școală înalt specializată, Școala Română din Roma, al cărei director a devenit. Printre primii membri ai Școlii i-a adus și la Roma pe cei doi discipoli ai săi din Cluj, pe care i-a pus să se instruiască în tehnici și metodologii de cercetare specifice istoriei antice. Cei doi savanți, Mateescu și Panaitescu, vor deveni directorii Școlii Române din Roma după moartea lui Pârvan și vor coordona în specialitate noi și noi specialiști din Cluj, București, Iași și Cernăuți. Instituția din Roma va deveni principalul furnizor de intelectuali umaniști pentru România în următoarele decenii.

Cuvinte cheie: Universitate, Transilvania, Cluj, Școala Română din Roma, Vasile Pârvan.

Valeriu Lucian Bologa and the Birth of the History of Medicine and Medical Folklore Chair at Cluj University

2022-11-01T12:22:41+00:00

This article is making a summary of Valeriu Lucian Bologa’s work in the field of medical folklore, as a subfield of research set right at the foundation of the University in Cluj-Napoca in 1919 in the frame of the Faculty of Medicine, one of the first four faculties that were initially forming the Superior Dacia University. During the interwar years he brought his contribution to the field through numerous articles of popularization where his main idea was that of verifying through pharmaceutical means the empirical folk healing methods.

Rezumat: Valeriu Lucian Bologa și crearea Catedrei de Istoria medicinei și folclor medical la Universitatea din Cluj. Articolul prezent face un rezumat al muncii profesorului Valeriu Lucian Bologa în domeniul folclorului medical ca subdomeniu de cercetare apărut chiar la fondarea Universității din Cluj în 1919 în cadrul Facultății de Medicină, una din cele patru facultăți care formau inițial Universitatea “Daciei Superioare”. În perioada interbelică el și-a adus contribuția în acest domeniu prin numeroase articole de popularizare în care ideea principală era aceea de a verifica metodele populare de vindecare prin mijloace farmaceutice.

Cuvinte-cheie: folclor medical, universitate, magie, practici vindecătoare, educație.

BOOK REVIEW: Monica Brînzei, Christopher Schabel (eds.), “The Cistercian James of Eltville († 1393). Author in Paris and Authority in Vienna”, (Studia Sententiarum, 3), Turnhout, Brepols, 2018, 501 p., ISBN 978-2-503-58188-0

2022-11-01T12:26:37+00:00

The recently published volume dedicated to the Cistercian monk James of Eltiville is one of the results of a broader research regarding the development of theology at European universities, especially in Paris, during the Late Middle Ages, which generated several projects all having in common not just the topic, but also more or less the same team involving mostly early- and mid-career scholars concerned with medieval philosophy, under the guidance of one or both editors of the current volume. Especially two grants (the THESIS ERC starting-grant and the project Philosophy and Theology in Cistercian Commentaries on the Sentences financed by the Romanian National Authority for Scientific Research) supported the labour of this book, which gathers contributors from the Babeș-Bolyai University of Cluj-Napoca, IRHT Paris, the University of Cyprus, the University of Wisconsin-Madison and the Catholic University of America. Their endeavour is aimed at retracing the “intellectual journey of the Cistercian James of Eltville”, relaying) mostly on his commentary on the Sentences of Peter Lombard. Although his sole academic work, it held the attention of the authors of this volume as it survived in about twenty-five manuscripts, making it one of the most popular texts of the genre in the second half of the fourteenth century and, therefore, a relevant case study.

BOOK REVIEW: Agnes Fischer – Dardai, Istvan Lengvari, Eva Schmelczer – Pohanka (eds.), “University and Universality. The Place and Role of the University of Pécs in Europe from the Middle Ages to Present Day”, (A Pecsi Egyetemi Konyvtar Kiadvanyai, 16), Pécs, 2017, 394 p., ISBN: 978-963-429-191-6, DOI: 10.15170/pte650.lib.2017

2022-11-01T12:31:16+00:00

The 650^th anniversary of the foundation of the first Hungarian university occasioned various events and publications in 2017, among which the book reviewed now. The collective volume presents the proceedings of an international conference with the same title, organized during the 12^th and 13^th October 2017 by the University Library of Pécs and the Centre for Learning of the same university, together with the Department of Medieval and Early Modern History of the Faculty of Humanities and the University of Pécs Archives. The colloquium managed to create a dialogue between Hungarian researchers and academics from Switzerland, Austria, Romania, Poland and Slovakia.

BOOK REVIEW: Markus Friedrich, „Die Jesuiten Aufstieg Niedergand Neubeginn“, Verlag Piper, Munchen Berlin Zurich 2016, ISBN: 9783492055390, p. 736

2022-11-01T12:42:39+00:00

Markus Friedrich is a good knower of the Jesuit history during the Early Modern Era. Nonetheless, this book represents a huge challenge for the academia and readers, as it has a generous and informative approach, over 400 hundred years of history. The author describes the history of this order from the very beginnings, when Ignace of Loyola funded it until the election of the first Jesuit pope, Pope Francisc. The book encompasses a variety of topics and provides the reader with basic but comprehensive information on the organisation and internal order of the Societas, piety within the after Trent Era and its contribution to the Counter-Reformation, involvement in the European politics, society and culture, development and actions in the colonial world, and not at last, conversion missions, internal controversies, critics and animosities against the Jesuits, the abolishment of the order (1773) and the reorganisation after 1814. Not surprisingly, the nineteenth and twentieth century are rather presented in a resume, as the Hamburg scholar is indeed a specialist of Early Modern History. Moreover, we must take into account that the role of the Jesuits was totally different from the previous two centuries.

BOOK REVIEW: Katrin Keller, Petr Mat'a, Martin Scheutz (Ed.): „Adel und Religion in der frühneuzeitlichen Habsburgermonarchie“, Böhlau Verlag Wien, 2019, ISBN 978-3-205-20390-2, p. 388

2022-11-01T12:45:47+00:00

This volume is dedicated to Professor Thomas Winkelbauer, an exegete of the Habsburg Monarchy during the Early Modern Era. Nobles and Confession was one of the mostly addressed topics by this author during the last decades and therefore almost every researcher who approaches these topics will come across the studies carried out by the reputed Viennese scholar. It is also the case for the authors of this volume, who continue to a high extent the work of Thomas Winkelbauer.

BOOK REVIEW: Marina Soroka, “The Summer Capitals of Europe, 1814-1919”. Routledge, London and New York, 2017, viii, 342 p. ISBN: 978-0-415-79245-5

2022-11-01T12:48:23+00:00

Marina Soroka has solid knowledge of European nineteenth-century diplomacy and aristocracy, focusing on the Russian aristocracy and its ties with Europe. Over the last years she has published several books on the topic: Britain, Russia, and the road to the First World War. The fateful embassy of Count Aleksandr Benckendorff (1903-16) (Farnham, Surrey, England; Burlington, VT, Ashgate, 2011); Письма (1918-1940) к княгине А.А. Оболенской / Императрица Мария Федоровна, Великая княгиня Ольга Александровна, Великая княгиня Ксения Александровна. Edition by Marina Soroka (Moskva, Izdateľstvo im. Sabashnikovykh, Universitet Dmitriia Pozharskogo, 2013); in collaboration with Charles A. Ruud, Becoming a Romanov: Grand Duchess Elena of Russia and her world (1807-1873) (Farnham, Surrey, Ashgate, 2015). Her interest in the history of aristocracy, international relations, and last but not least her familiarity with important archival funds of Russian aristocratic families and with epistolary and memorialist sources, are some of the prerequisites of the present book.

BOOK REVIEW: Iacob Mârza, “Zenovie Pâclişanu, contribuţii la o monografie” [“Zenovie Pâclişanu, contributi ad una monografia”], Ediţie de Radu Mârza, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2017, 327 p.

2022-11-01T12:50:40+00:00

Il compianto professor Iacob Mârza, spentosi prematuramente, ci ha lasciato quest’opera monografica su padre Zenovie Pâclişanu (1886-1957). Credo sia stata la sua ultima opera, curata da Radu Mârza, il figlio del docente universitario scomparso.

Un bel dono dato a noi, agli storici ed alla Chiesa Greco-cattolica che Padre Zenovie aveva servito e per cui si immolò nel 1957, offrendo la sua vita per Gesù e per la Chiesa greco-cattolica. Morì nel 1957, dopo essere stato torturato ed imprigionato. La sua via crucis ebbe come “stazioni” anche il terribile carcere di Sighet Marmaţiei e di Jilava.

BOOK REVIEW: Cosmin Popa, “Intelectualii lui Ceausescu si Academia de Stiinte Sociale si Politice (1970-1989)” – “Ceausescu's Intellectuals and the Academy of Social and Political Sciences (1970-1989)”, Editura Litera, București, 2019, 352 p.

2022-11-01T12:54:11+00:00

The volume “Ceausescu's Intellectuals and the Academy of Social and Political Sciences (1970-1989)” written by the researcher Cosmin Popa, edited by the Litera Publishing House in 2018, is a work that provides an overview of how the policies of the past have affected universities` life, respectively the elite of the time. What we can notice in the volume proposed for reviewing is the author's objective perspective on the motivation behind the creation of Nicolae Ceausescu's Academy of Social Sciences and Politics, a tool that would act in the interests of the communist system and propaganda.