Studia Universitatis Babeș-Bolyai Historia

Researching Everyday Life in the Main Urban Centres of Late Medieval Transylvania. The Model of Transylvanian Cities of German Foundation and Tradition. II. Theoretical and Methodological Perspectives

Cosmin Cătălin RUSU — 2024-01-30

A theoretical-methodological reflection must be situated at the beginning of any historical approach, with the aim of individualizing the discipline of the history of everyday (medieval) life and differentiating it as an independent branch of research.* The most important aspects of the investigation consist in: a) formulating clear questions and b) defining the goals of knowledge/understanding, to eliminate the risk of ending up with a simple collection of anecdotes – which, while undeniably captivating, cannot be considered science, and, consequently, becomes part of literature. In its elementary form, daily life is a simple manipulation of certain constants – the environment, people and things, understood through the daily repetition of certain activities, which become habits and are then performed mechanically. It is often stated that the history of everyday life does not have its own method, and it follows the analysis grids of history, more precisely of its auxiliary disciplines. Moreover, the history of everyday life remains dependent on the help of other sciences. In this context, the research is interdisciplinary, involving most of the auxiliary or frontier sciences of history: history of law, archaeology, literature and philology, music and art history, historical geography and ethnography, etc.

Research schedule and analysis grid. Based on the historiographic documentation, the theoretical-methodological excursion and the identification of the potential and the limits of the available sources, the perspective that this study proposes is that of a research program dedicated to the reconstruction of the history of everyday life in the late medieval Transylvanian urban centres. The proposed approach is organized into three distinct sections: a) that of the recomposing of frames and the dynamics of daily urban life; b) that of revealing the fundamental structures of everyday life in cities and c) that of identifying the challenges and solutions assumed by the day-to-day existence of individuals, groups and the urban community.

*The chosen methodological model has been adopted and modified according to the analysis-interpretation grid proposed by Gerhard Jaritz, Zwischen Augenblick und Ewigkeit. Einführung in die Alltagsgeschichte des Mittelalters (Wien, Graz, Köln: Böhlau 1989), 15-26.

Rezumat. Reflexia teoretic-metodologică trebuie să stea la începutul oricărui demers istoric, având ca scop individualizarea disciplinei istoriei vieţii cotidiene (medievale) şi delimitarea acesteia ca ramură independentă a cercetării.* Cele mai importante aspecte ale investigaţiei constau în: a) formularea de întrebări clare şi b) definirea scopurilor cunoaşterii/înţelegerii, pentru eliminarea riscului de a realiza o simplă culegere de anecdote – care poate fi foarte interesantă, însă nu mai poate fi apreciată drept ştiinţă, ci devine literatură. În forma sa elementară, viaţa cotidiană este o simplă manipulare a unor constante – mediu înconjurător, oameni şi lucruri, înţelese prin repetarea zilnică a unor activităţi, care devin obişnuinţă şi sunt îndeplinite apoi mecanic. Se afirmă adeseori că istoria vieţii cotidiene nu are o metodă proprie, urmând grilele de analiză ale istoriei, respectiv ale disciplinelor auxiliare acesteia. De asemenea, istoria vieţii cotidiene rămâne obligată ajutorului altor ştiinţe. În acest context, cercetarea este una interdisciplinară, implicând majoritatea ştiinţelor auxiliare sau de frontieră ale istoriei: istoria dreptului, arheologia, literatura şi filologia, muzica şi istoria artei, geografia istorică şi etnografia, etc.

Programul de cercetare şi grila de analiză. În baza documentării istoriografice, a excursului teoretic-metodologic şi a identificării potenţialului şi a limitelor surselor disponibile, perspectiva pe care acest studiu îl propune este aceea a unui program de cercetare dedicat reconstituirii istoriei vieţii cotidiene în centrele urbane ale Transilvaniei medievale târzii într-o abordare structural-tripartită: a) cea a recompunerii cadrelor şi a dinamicii vieţii cotidiene urbane; b) cea a relevării structurilor fundamentale ale vieţii de zi cu zi din oraşe şi c) cea a identificării provocărilor şi soluţiilor presupuse de existenţa de zi cu zi a indivizilor, grupurilor şi comunităţii urbane.

*Modelul metodologic avut în vedere este preluat şi adaptat după grila de analiză-interpretare propusă de către Gerhard Jaritz, Zwischen Augenblick und Ewigkeit. Einführung in die Alltagsgeschichte des Mittelalters (Wien, Graz, Köln: Böhlau 1989), 15-26.

Cuvinte-cheie: istoria vieţii cotidiene, istorie urbană, saşi ardeleni, arheologie şi cultură materială medievală târzie şi premodernă, Transilvania medievală târzie şi premodernă

Article: history; Received: 12.12.2023; Revised: 23.12.2023 Accepted: 29.12.2023; Available online: 30.01.2024

Correlations Between Social and National Mobility in Carniola

Miha PREINFALK — 2024-01-30

The article provides a brief overview of the position of the nobility in Slovenia. First, it focuses on the connection between the nobility and historiography, which from the mid-19th century was increasingly burdened by the national struggles of the past. The findings show that until the mid-19th century the nobility was strongly integrated into Slovenian society, including through the use of the Slovene language, but was then forced into a national definition, and as a rule (with few exceptions) chose to take the German side. More than a change in ethnic identity, a change in social identity was relevant in the early modern period. The new nobility tried as much as possible to adopt and take on a manner of behaviour that suited to their new status. This especially meant the purchase of landed property and forming kinship ties with other noble families. The article concludes with a brief overview of the fate of the nobility in Slovenia after 1918.

Rezumat. Articolul oferă o scurtă prezentare a situaţiei nobilimii în Slovenia. În primul rând, se concentrează asupra legăturii dintre mibilime şi istoriografie, care de la mijlocul secolului al XIX-lea a fost din ce în ce mai mult marcată de luptele naţionale ale trecutului. Concluziile arată că, până la jumătatea secolului al XIX-lea, nobilimea a fost puternic integrată în societatea slovenă, inclusiv prin utilizarea limbii slovene, dar apoi a fost forţată să se definească la nivel naţional şi, de regulă (cu câteva excepţii), a optat pentru o identitate germană. Mai mult decât o schimbare a identităţii etnice, o schimbare a identităţii sociale a fost de asemenea relevantă în perioada modernă timpurie. Noua nobilime a încercat pe cât posibil să adopte şi să preia un mod de comportament adecvat noului lor statut. Acest lucru a însemnat în special achiziţionarea de proprietăţi funciare şi formarea de legături de rudenie cu alte familii nobile. Articolul se încheie cu o scurtă trecere în revistă a sorţii nobilimii din Slovenia după 1918.

Cuvinte-cheie: Nobilime, Slovenia, mişcare naţională, istoriografie, etnie, mobilitate socială

Article: history; Received: 12.12.2023; Revised: 23.12.2023 Accepted: 29.12.2023; Available online: 30.01.2024

Mutual Images of Romanians and Hungarians in Proverbs Collected in the Nineteenth Century

Sorin MITU — 2024-01-30

This article analyzes Romanian and Hungarian proverbs collected in the nineteenth century that convey images of the Other. These were published mostly in the masive collections of proverbs, sayings, and riddles edited by András Dugonics, Ede Margalits, and Iuliu Zanne. Proverbs speak first of all about the differences between “us” and “them,” about the negative traits of those around us, by which we identify ourselves and which highlight our superiority and “normality” in relation to dangerous and peculiar strangers around us. Peasants did not reflect on their neighbours in order to outline an objective portrait of them, but to display and reinforce their own cultural features, setting themselves apart from the strangers surrounding them. For this reason, they usually mocked and did not praise the Other. Mockery and ridicule were much more common than positive assessments, regardless of whether the relations between the two communities were good or bad. In this general framework, the popular images of the two peasant communities were agreeable and conveyed a sense of closeness and familiarity rather than a high degree of otherness, as was the case with the imagological relationships maintained with the Gypsies or the Jews.

Rezumat. Acest articol analizează proverbe româneşti şi maghiare culese în secolul al XIX-lea care transmit imagini ale celuilalt. Acestea au fost publicate în mare parte în colecţiile masive de proverbe, zicători şi ghicitori editate de András Dugonics, Ede Margalits şi Iuliu Zanne. Proverbele vorbesc în primul rând despre diferenţele dintre „noi” şi „ei”, despre trăsăturile negative ale celor din jurul nostru, prin care ne identificăm şi care ne evidenţiază superioritatea şi „normalitatea” în raport cu străinii periculoşi şi ciudaţi din jurul nostru. Ţăranii nu reflectau asupra vecinilor lor pentru a contura un portret obiectiv al acestora, ci pentru a-şi etala şi întări propriile trăsături culturale, deosebindu-se de străinii din jurul lor. Din acest motiv, de obicei i-au batjocorit şi nu l-au lăudat pe Celălalt. Batjocura şi ridicolul erau mult mai frecvente decât aprecierile pozitive, indiferent dacă relaţiile dintre cele două comunităţi erau bune sau rele. În acest cadru general, imaginile populare ale celor două comunităţi ţărăneşti erau agreabile şi transmiteau un sentiment de apropiere şi familiaritate mai degrabă decât un grad ridicat de alteritate, aşa cum era cazul relaţiilor imagologice întreţinute cu ţiganii sau cu evreii.

Cuvinte-cheie: Români, Maghiari, proverbe, secolul al XIX-lea, imagologie istorică

Article: history; Received: 19.02.2023; Revised: 03.11.2023 Accepted: 17.12.2023; Available online: 30.01.2024

The Institution of the Prefecture in Romania (1864–1892): Between social relations of patronage and political networks

Cristian PLOSCARU — 2024-01-30

Historical research on the institution of the prefecture in Romania (United Principalities) in the 19th century, as a fundamental institution of modern state administration, involves several levels of analysis, combining institutional, political and social history. Our paper will focus on several aspects, in relation to a number of historical features specific to the Romanian case. These features stem from the implementation of a Western-origin institutional model in Romania, after the union of the Principalities of Moldavia and Wallachia, until the end of the 19th century. During this period, a maturation of the modern administration can be observed, both legislatively and functionally. In addition to the legislative framework of this period (the communal law of April 1864, amended in March 1872 and March 1883, the law on county councils of April 1864 and the law on the organization of administrative authorities of November 1892), other factors are also noteworthy, which made the prefect in Romania not only a government agent at the local level, but also a county administrator: the patronage relations of the Romanian elite – a legacy of the Old Regime, and the gradual consolidation of the power networks of the governing political parties, both of which had a relevant impact on the selection process of local officials and the conduct of parliamentary elections.

Rezumat: Cercetarea istorică a instituţiei prefecturii în România (Principatele Unite) în secolul al XIX-lea, ca instituţie fundamentală a administraţiei de stat moderne, implică mai multe niveluri de analiză, combinând istoria instituţională cu istoria politică şi socială. Ne vom concentra asupra câtorva aspecte, în legătură cu unele trăsături istorice specifice cazului românesc, rezultate din aplicarea unui model instituţional de origine occidentală în România, după unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, când se poate observa o maturizare a administraţiei moderne, atât din punct de vedere legislativ, cât şi funcţional. Pe lângă cadrul legislativ al acestei perioade (legea comunală din aprilie 1864, modificată în martie 1872 şi martie 1883, legea consiliilor judeţene din aprilie 1864 şi legea de organizare a autorităţilor administrative din noiembrie 1892), se remarcă şi alţi factori care au făcut ca prefectul să fie în România nu doar un agent guvernamental la nivel local, ci şi un administrator al judeţului: relaţiile de patronaj proprii elitei româneşti, moştenire a Vechiului Regim şi consolidarea treptată a reţelelor de putere ale partidelor politice guvernamentale, ambele având un impact relevant în procesul de selecţie al funcţionarilor de la nivel local şi în desfăşurarea alegerilor parlamentare. Cuvinte-cheie: istorie instituţională, reformă, ispravnic, prefect

Article: history; Received: 31.10.2023; Revised: 08.11.2023 Accepted: 18.12.2023; Available online: 30.01.2024

The Origins of Avram Iancu’s High Brow “Heroization”: Iosif Vulcan and the Journal “Familia” (1867–1872)

Ioan BOLOVAN — 2024-01-30

The present article relies on two papers by the two different authors. The former paper was a talk given in Alba Iulia, at the National Congress of Romanian Historians, in September 2022, by Floarea Pop, the latter was a speech held during the Cluj Academic Days, in October 2022 by Ioan Bolovan. In our opinion, Avram Iancu’s “heroization” was initiated by the Romanian intellectual milieus of the second half of the nineteenth century. Iosif Vulcan and the journal Familia greatly contributed to the creation of the revolutionary leader’s image as a National Hero.

Rezumat: Acest articol se bazează pe două lucrări ale celor doi autori diferiţi. Prima lucrare a fost o intervenţie susţinută la Alba Iulia, la Congresul Naţional al Istoricilor din România, în septembrie 2022, de Floarea Pop, cea din urmă a fost o intervenţie în cadrul Zilelor Academice ale Clujului, în octombrie 2022 de Ioan Bolovan. În opinia noastră, „eroizarea” lui Avram Iancu a fost iniţiată de mediile intelectuale româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Iosif Vulcan şi revista Familia au contribuit foarte mult la crearea imaginii liderului revoluţionar de Erou Naţional. Cuvinte-cheie: Avram Iancu, erou naţional, Iosif Vulcan, revista Familia

Article: history; Received: 29.09.2023; Revised: 03.11.2023 Accepted: 16.12.2023; Available online: 30.01.2024

Journalist, Spy, Propagandist: About Vándory Lajos and His Activity in Romania (1876–1885)

Mircea-Cristian GHENGHEA — 2024-01-30

Towards the end of the 19th century, the relations between Austria-Hungary and Romania experienced several delicate episodes, caused by the diametrically opposed interests of the two sides regarding the specific realities of South-Eastern Europe. The rulers in Vienna and especially those in Budapest could only see the Romanian state as an obstacle to their plans, and therefore tried to quickly learn and decipher the diplomatic and political intentions and initiatives of the Romanian decision-makers. On different occasions, in order to obtain the necessary information, they resorted to setting up and supporting networks of influencers, propagandists and spies, both in Transylvania and across the Carpathians. The present article aims to add details to the depiction of an interesting figure, Vándory Lajos, who, according to the press of the time and several archival documents, was one of those who operated within the territory of the Romanian state as a spy, under the cover of working as a journalist. At various times, by his actions, he contributed to the further straining of the already problematic Romanian-Hungarian relations.

Rezumat: Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, relaţiile dintre Austro-Ungaria şi România au cunoscut mai multe episoade delicate, provocate de interesele diametral opuse ale celor două părţi cu privire la realităţile specifice sud-estului Europei. Conducătorii de la Viena şi mai ales de la Budapesta nu puteau vedea în statul român decât un obstacol în calea planurilor lor, încercând, în consecinţă, să cunoască şi să descifreze cât mai repede intenţiile şi iniţiativele diplomatice şi politice ale factorilor decidenţi din România. Pentru obţinerea informaţiilor necesare, au făcut apel în diverse rânduri la constituirea şi sprijinirea unor reţele de agenţi de influenţă, propagandişti şi spioni, atât în Transilvania, cât şi peste Carpaţi. Prin intermediul textului nostru, încercăm să contribuim la completarea imaginii unui interesant personaj, Vándory Lajos, care, aşa cum arată presa vremii şi documentele de arhivă, a fost unul din cei care au activat pe teritoriul statului român în calitate de spion, sub acoperirea îndeletnicirii de gazetar. În diferite momente, prin acţiunile sale, a contribuit la tensionarea suplimentară a relaţiilor româno-maghiare, oricum problematice.

Cuvinte-cheie: Vándory Lajos, relaţii româno-maghiare, presă, propagandă, spionaj.

Article: history; Received: 08.10.2023; Revised: 30.10.2023 Accepted: 01.11.2023; Available online: 30.01.2024

The Interest of the Convert: Marius Theodorian-Carada and the Romanian Greek-Catholic Church in the First Decades of the 20ᵗʰ Century

Lucian TURCU — 2024-01-30

The present study aims to present the situation of the Greek-Catholic community in Bucharest in the first decades of the 20th Century, starting from the reports that Marius Theodorian-Carada sent to the Holy See at that time. As a convert to Greek Catholicism in 1908, Theodorian-Carada showed an increased interest in the situation of the Greek Catholic believers in Bucharest during the interwar period, more precisely after the parish of Saint Basil the Great had been placed under the authority of the Greek-Catholic Archdiocese of Blaj. The present paper covers the intellectual profile of the convert, his continuous activism for the cause of the union of the Orthodox Church in Romania with the Catholic Church and, above all, the solutions that Theodorian-Carada proposed in response to the most urgent problems that the Romanian Greek Catholic Church was facing at that time. Last but not least, our study sheds light, based on archival documents, on the perspective that the Nunciature from Bucharest and the Greek-Catholic hierarchy had on the issues raised.

Rezumat: Studiul de faţă are în vedere prezentarea situaţiei comunităţii greco-catolice din Bucureşti în primele decenii ale secolului al XX-lea pornind de la rapoartele pe care Marius Theodorian-Carada le-a trimis în acele vremuri Sfântului Scaun. În calitate de convertit la greco-catolicism în 1908, Theodorian-Carada a manifestat un interes sporit faţă de situaţia credincioşilor greco-catolici din Bucureşti în perioada interbelică, mai exact după ce parohia Sfântul Vasile cel Mare de acolo a fost pusă sub autoritatea arhidiecezei greco-catolice de Blaj. S-a avut în vedere profilul intelectual al convertitului, activismul său susţinut pentru cauza unirii Bisericii ortodoxe din România cu Biserica catolică şi, mai ales, soluţiile pe care Theodorian-Carada le-a formulat la cele mai stringente probleme cu care se confrunta în acele timpuri Biserica greco-catolică românească. Nu în ultimul rând, studiul nostru pune în lumină, pe baza documentelor de arhivă, perspectiva pe care Nunţiatura de la Bucureşti şi ierarhia greco-catolică au avut-o asupra problemelor reclamate.

Cuvinte-cheie: Parohia greco-catolică Sfântul Vasile din Bucureşti, unirea Bisericilor, limba liturgică, presă religioasă, greco-catolici în Vechiul Regat român

Article: history; Received: 20.11.2023; Revised: 19.12.2023 Accepted: 28.12.2023; Available online: 30.01.2024

Changes in the Recruitment of Transylvanian Local Government Representatives (Lord Lieutenants and Prefects) During and After the First World War

Judit PÁL — 2024-01-30

The study explores the changes in the Transylvanian Lord Lieutenants’ corps during and after the First World War, using a prosopographical approach. The comparative analysis of the Lord Lieutenants’ and prefects’ corps in 1918-1919 aims to examine the impact of various political and regime changes on the recruitment of these high officials. In the autumn of 1918, one can already talk of a partial change of the elite, since part of the newly appointed Lord Lieutenants had a very different social and family background than their predecessors. When the political status of Transylvania changed, at the end of 1918 and in 1919, it brought further, more radical changes atop the administrative elite: the Hungarian Lord Lieutenants were replaced by Romanian prefects, who did have the necessary qualifications, but who had no prior experience in local government.

Rezumat: Studiul explorează schimbările din corpul comiţilor supremi transilvăneni în timpul Primului Război Mondial şi imediat după aceea, folosind o abordare prosopografică. Analiza comparativă a comiţilor supremi şi a prefecţilor din 1918-1919 are ca scop examinarea impactului diferitelor schimbări politice şi de regim asupra recrutării acestor înalţi funcţionari. În toamna anului 1918, se poate vorbi deja de o schimbare parţială a elitei, deoarece o parte dintre comiţii supremi nou numiţi aveau un mediu social şi familial foarte diferit de cel al predecesorilor lor. Când statutul politic al Transilvaniei s-a schimbat, la sfârşitul anului 1918 şi în 1919, a adus alte schimbări, mai radicale, la vârful elitei administrative: comiţii supremi maghiari au fost înlocuiţi cu prefecţi români, care aveau într-adevăr calificările necesare, dar care nu aveau experienţă anterioară în administraţia locală.

Cuvinte cheie: comite suprem, prefect, elite şi schimbare, Transilvania, 1918, Primul Război Mondial

Article: history; Received: 21.09.2023; Revised: 29.10.2023 Accepted: 03.11.2023; Available online: 30.01.2024

Culture, Travels and National Identity in Transylvania in the Aftermath of the Great War

Maria TĂTAR-DAN — 2024-01-30

In the aftermath of the Great War, the Kingdom of Romania significantly expanded its territory and population by incorporating Transylvania, Bessarabia, and Bucovina. Despite the enthusiasm that accompanied the “Great Union”, integrating these culturally distinct areas proved to be a complex and challenging process. Alongside political and administrative unification, the Romanian state faced the task of bringing together populations with different histories and cultural backgrounds. This integration involved not only formerly dominant ethnic groups but also Romanians who had lived and defined themselves as a national community within different contexts. Various debates emerged among the Romanian elites regarding the means of achieving cultural and spiritual unity. One of the factors perceived as hindering the profound unification was the fact that the Romanians from the Old Kingdom and those from the newly acquired provinces were unfamiliar with each other’s culture, habits and customs. Although cultural contacts and transfers had indeed existed before the war, the new context necessitated broader engagement, and the ties needed to be extended to a larger segment of the population. One suggested solution was to promote tourism and travel between the Old Kingdom and the new provinces, so as to foster better understanding, familiarity, and unity among Romanians. By examining journal articles, travel notes and memoirs, the main issue addressed by the present paper is the manner in which tourism and travel fostered cultural and social bonds among Romanians from different areas of Greater Romania, reinforcing a shared sense of national identity.

Rezumat: La sfârşitul Marelui Război, Regatul României şi-a extins semnificativ teritoriul şi populaţia prin încorporarea provinciilor Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Deşi aceste provincii aveau o populaţie majoritar românească, ele erau dominate politic, cultural şi economic de alte grupuri etnice. În pofida entuziasmului „Marii Uniri”, integrarea acestor zone cu o istorie şi culturi diferite s-a dovedit a fi un proces complex şi plin de provocări. Chiar şi comunităţile româneşti din aceste regiuni trăiseră şi se definiseră ca şi comunitate naţională în contexte diferite. Anii de debut ai perioadei interbelici au fost marcaţi de dezbaterea privind mijloacele de realizare a integrării şi unificării spirituale a noilor provincii. Unul dintre factorii percepuţi ca fiind un obstacol în calea unităţii depline era faptul că românii din Vechiul Regat şi cei din provinciile nou dobândite nu sunt familiari unii cu alţii, nu îşi cunosc cultura, obiceiurile şi tradiţiile. Deşi contacte şi transferuri culturale au existat şi înainte de război, noul context al României Mari necesita un angajament mai larg, iar legăturile trebuiau extinse la un segment mai mare al populaţiei. Printre soluţiile propuse s-a aflat şi aceea a cunoaşterii reciproce, prin călătorii şi vizite de o parte şi de alta Carpaţilor, pentru a încuraja o mai bună înţelegere, familiaritate şi unitate în rândul românilor. Analizând articole de presă, note de călătorie şi memorii, prezenta lucrare abordează modul în care turismul şi călătoriile au stimulat legăturile culturale şi sociale între românii din diferitele regiuni ale României Mari, consolidând sentimentul de apartenenţă la aceeaşi comunitate naţională.

Cuvinte cheie: România Mare, unificare, integrare, naţiune, cultură, Transilvania, călătorie, memorialistică.

Article: history; Received: 04.09.2023; Revised: 10.11.2023 Accepted: 13.12.2023; Available online: 30.01.2024

Savel Rădulescu – Member of the Titulescu Team and Expert in the Optants Question

Andrei Florin SORA — 2024-01-30

The diplomat Savel Rădulescu (1895 – 1970) is regarded as one of Romania's financial experts during the Interwar Period and between 1944 and 1945. His present-day visibility can be attributed to his distinguished career, which included serving as Undersecretary of State in the Ministry of Foreign Affairs (1932 – 1936), having been a close associate of Nicolae Titulescu, and his criticism of the Soviet Union's abuses in Romania after 23 August 1944. The first objective of this research is to provide a concise biography of Savel Rădulescu, including his family background, education, professional career, skills, expertise, connections with friends and those in power, etc. Numerous archival documents contain crucial and diverse information about Rădulescu. The second and main focus of the research will be to present and analyse his role in the Romanian-Hungarian dispute over the Optants Question, closely examining his responsibilities and how he carried them out. As the author of a doctoral thesis on Romania's financial policies between 1914 and 1922, S. Rădulescu had already gained the trust of Vintilă Brătianu and Nicolae Titulescu by 1925. Rădulescu's significant contribution as a financial advisor to the Romanian Legation in London (1925 – 1928) in the matter of the optants was decisive in his employment to the Ministry of Foreign Affairs in October 1928, where he served as a financial and economic advisor and director of the Economic Division. Savel Rădulescu's appointments to Titulescu's team in London or the Ministry of Foreign Affairs were not by chance and were due in particular to exceptional skills and abilities.

Rezumat: Savel Rădulescu (1895-1970) este considerat ca fiind unul dintre cei mai apreciaţi experţi financiari ai statului român, atât în perioada interbelică, cât şi între 1944 şi 1945. Vizibilitatea sa în prezent este favorizată de parcursul profesional excepţional până la demnitatea de subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Străine (1932-1936), de colaborarea strânsă cu Nicolae Titulescu sau pentru că după 23 august 1944 a fost un critic al abuzurilor Uniunii Sovietice în România. Prima direcţie de cercetare a acestui studiu are în vederea realizarea unei scurte biografii: familie, educaţie, parcurs profesional, aptitudini, competenţe, inserţie în reţele de putere etc. Menţionez că există numeroase documente de arhivă, unele încă inedite, care conţin informaţii esenţiale şi diverse despre această personalitate. A doua direcţie de cercetare, de altfel şi cea principală, îşi propune prezentarea şi analizarea rolului lui Savel Rădulescu în diferendul româno-maghiar în chestiunea optanţilor. Voi urmări îndeaproape sarcinile care i-au fost trasate şi gradul de îndeplinire al acestora. Autor al unei teze de doctorat susţinute în Franţa despre politicile financiare ale României între 1914 şi 1922, S. Rădulescu se bucura deja în 1925 de încrederea lui Vintilă Brătianu şi a lui Nicolae Titulescu. Cooptarea sa ca expert în echipa angrenată în chestiunea optanţilor, iniţial în calitate de consilier financiar la Legaţia României din Londra (1925-1928), a fost determinantă în angajarea în Ministerul Afacerilor Străine (octombrie 1928), cu gradul de consilier financiar şi economic, îndeplinind funcţia de director al Diviziunii Economice. Acest parcurs profesional nu au fost întâmplător şi se datorează în special unor competenţe şi abilităţi excepţionale.

Cuvinte cheie: Savel Rădulescu, problema optanţilor maghiari, Ministerul Român al Afacerilor Străine, Nicolae Titulescu

Article history: Received: 01.09.2023; Revised: 16.10.2023; Accepted: 13.12.2023; Available online: 30.01.2024