Studia Universitatis Babeș-Bolyai Philologia

INTRODUCTION

Petronia POPA-PETRAR — 2024-09-30

In a book published in English in 2015, the German media theorist and philosopher Sybille Krämer attempts to provide a model for transmission that preserves the possibility of community without succumbing to notions of communication as the imposition of sameness. As Krämer insists, it is essential to safeguard the difference that emerges during the process of transmission, defined as “an external, corporeal, and material process that can be conceived as a kind of embodiment” which is “also associated with a ‘disembodiment’—namely, the way in which media ‘become invisible’ in their (interference-free) usage” (75). Transmission “lets appear”, or makes difference perceptible, and as such renders culture and community possible, in Nancean terms, as loci of both connection and separation. According to Krämer (and many others), transmission does not amount to neutral repetition of information, but implies “creativity,” distortion and noise, which means transformation is just as important as reiteration. Krämer’s model successfully reminds us that transmission, through the persistence of the medium—whose materiality, even if self-effacing, never ceases to intrude—makes the world manifest. As contemporary novelist Tom McCarthy put it in his essay titled Transmission and the Individual Remix, “[i]n the beginning is the signal,” and literature’s work is to fix our attention to it, encouraging us to “listen in on listening itself” (McCarthy 2012, section ii).

Rodica Frenţiu, Unsprezece vederi de aproape asupra imaginarului japonez [‘Eleven Close-Up Views on the Japanese Imaginary’], Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2024, 325 p.

Robert-Giulian ANDREESCU — 2024-09-30

Coming both as a continuation and a departure from her previous book, which focused on Yasunari Kawabata (Yasunari Kawabata: Dreams of the Floating World, 2023), Rodica Frenţiu’s latest work is a thorough addition to the relatively small collection of works relating to Japanology in Romania. While not abandoning depth, this volume draws the reader’s perspective back and forth, inviting them to alternate between synchronous views of important Japanese cultural landmarks and resulting larger shifts in paradigm, thus taking effective advantage of a format (the compiling of essays) that facilitates the double value that Florina Ilis points towards in her preface to Eleven close-up views on the Japanese imaginary (2024): each component study has value on its own and can be read as such, but, taken together, they form a greater sculpture with at least eleven recognisable sides, each revealing a different part of the same whole (Ilis 2024, 7-8). As such, much like reconstructing a specific author’s artistic inclinations by analysing his works, Japan’s imaginary, its idiosyncratic way to view and (re)imagine the world is here being put together by looking at its different manifestations in literary works of art or other cultural phenomena. In that, this book presents an apparently similar, fragmented, but chronologically linear methodology that looks at significant authors throughout different ages, showing how their works are representative for their individual literary and cultural views while also being the product of larger cultural currents.

Britta Maria Colligs, Material Ecocriticism and Sylvan Agency in Speculative Fiction: The Forests of the World, Lexington Books, 2023, 218 p.

Adina DRAGOȘ — 2024-09-30

Our understanding of ecocritical issues often tends to revolve around the preservation of various ecosystems affected by disasters such as pollution or climate change—and for good reason. In many aspects, papers have shown that human intervention has been a double-sided sword in the ecological development of the world, as conservation efforts remain high in the face of decades of sylvan exploitation at the hands of the Northern hemisphere, is what Britta Marie Colligs points out in her study, Material Ecocriticism and Sylvan Agency in Speculative Fiction. By taking a look at the literature of the past century, Colligs manages to reconfigure our understanding of ecocriticism not from an Anthropocene perspective as has often been the case, but rather by proposing that we dispel portrayals of the environment as an object to be saved, but rather as an entity that expresses its own agency. Published in 2024, the book is an incursion into man’s literary relationship with the environment, specifically forest areas and how its portrayal affected our own understanding of humanity along with that of the post-Anthropocene. In order to achieve this, Colligs set out to analyse arboreal characters and realms belonging to the speculative fiction genre through the lens of ecocriticism, ranging from works such as those of J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin to those of George R.R. Martin, J.K. Rowling and Christopher Paolini. By offering such a comprehensive look at many classics of this particular genre, she seeks to define what contemporary fiction’s relationship with the sylvan environment means in the current climate, as well as the many aspects that tend to be shared among these works.

Viorica Patea, John Gery, and Walter Baumann (eds.), Ezra Pound & the Spanish World, Clemson: Clemson University Press, 2024, 512 p.

Monica MANOLACHI — 2024-09-30

The legacy of the American poet Ezra Pound has been extensively researched for decades, but his life and work still offer food for thought to historians, critics and writers. A notable relatively recent international endeavour is the Ezra Pound Center for Literature Series by Clemson University Press, which encompasses critical monographs, scholarly studies, collections of essays, volumes of original poetry, reprints, translations and more. Ezra Pound & the Spanish World (2024) edited by Viorica Patea, John Gery and Walter Baumann is a significant contribution within this series. As noted in the “Preface,” Ezra Pound (1885-1972) travelled to Spain on three occasions during his youth: first at 17 in 1902, accompanying his aunt to Granada and Seville; then at 21 in 1906, as a young PhD researcher funded by the University of Pennsylvania, studying Lope de Vega’s theatre; and again at 23 in 1908, revisiting Granada and Seville en route to Italy. Although his poetry was inspired by Spanish literature and the arts, and his work and life influenced a number of Spanish-speaking writers, the studies on Pound’s two-way relationship to the Spanish world are scarce. Therefore, the aim of this edited collection is to survey these dynamic connections in more detail.

Monica Antonello, Communication Strategies in English as a Lingua Franca Transcultural Communication, Newcastle upon Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 2023, 330 p.

Roxana MIHELE — 2024-09-30

In an increasingly globalized economy and cosmopolitan society, teaching and training tomorrow’s specialists brings new challenges for the (foreign) language teachers. ESP (English for Specialized Purposes) tutors in particular need to pay attention to the way they prepare their students and improve upon their foreign language skills, so that young graduates can easily find insertion in the labor market. In some specific domains, such as Tourism, where interaction with both natives and foreign speakers of English can be a regular if not daily occurrence, mastering an average level of English and demonstrating some degree of intercultural communication competency may no longer be enough. Which specific variety of English should students today know and be expected to use? Is the Native Speaker standard still the golden model foreign users of English are supposed to emulate? What is the difference between having ICC (Intercultural Communication Competence) training and mastering Transcultural Competence? Should English tutors focus on teaching ELF (English as a Lingua Franca) or ESL (English as a Second Language)? What methodological and didactic implications will this have for the ELT (English Language Teaching) modules future teachers are to follow? Monica Antonello’s 2023 book, Communication Strategies in English as a Lingua Franca Transcultural Communication, provides ample and well-informed answers to these questions, bringing forth a new perspective on the specific nature of the (verbal) interaction between speakers when English is just a mere medium of communication. The author also proposes English teachers a revaluation of the role traditional Standard English model and Native Speaker proficiency goal should play nowadays in a world where most of the time, and in most contexts, interlocutors do not share the same linguistic or cultural background, nonetheless they still use English as a common currency for communication and mediation.

Simona Jișa, Bianca-Livia Bartoș, Gabriela Miron et Yvonne Goga, Féminités actuelles : avatars de l’écriture, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, coll. « Le Roman français actuel », 2022, 104 p.

Georgian-Andrei POCICAISCHI — 2024-09-30

En tant que spécialistes dans le domaine des littératures française et francophones, Simona Jișa, Bianca-Livia Bartoș, Gabriela Miron et Yvonne Goga, membres du Centre d’Étude du Roman Français Actuel (CERFA) de l’Université Babeş-Bolyai de Cluj-Napoca (Roumanie) se sont intéressées, au fil du temps, à des thématiques littéraires qui visaient la famille avec ses aspects intragénérationnels et intragénérationnels, l’identité personnelle et régionale, les mythes et leur réécriture, les rapports entre les arts et la littérature. Le volume coordonné, Féminités actuelles : avatars de l’écriture, comprend les contributions de Gabriela Miron, Chandra Feupeussi, Teodora Maria Pop, Roxana Maximilean, Alina Aluaș, Abdel Fatah Nadjloudine et Bianca-Livia Bartoș. Publié en 2022, l’année commémorative de Molière, auteur entre autres aussi de la pièce L’École des femmes et un des premiers « féministes », ce volume propose, une réflexion détaillée sur la condition féminine. Les personnages féminins analysés appartiennent à divers époques et espaces culturels, à commencer par la femme inaccessible, en passant par la femme idéalisée par l’esprit romantique ou la femme diabolique, jusqu’au XX^e siècle, où le personnage féminin est abordé par une grande diversité de moyens et de typologies. En bref, ce volume explore les multiples facettes de l’écriture des femmes et sur les femmes.

A WOMAN’S TOUCH: QUEERIOD DRAMA AND THE SCENE OF WRITING

Ros BALLASTER — 2024-09-30

A Woman’s Touch: Queeriod Drama and the Scene of Writing. This paper addresses the representation of women of the long eighteenth century as writers on the contemporary screen. It focuses on the experimentation with time in such representations, the seeking out of closeness and distance in the past through relationships with ‘lost’ texts or scenarios. This in two respects: first, the sense of a lost relationship to manuscript and manuscript ‘hands’ in letters and diaries in the new mediations visual and verbal of the screen; second, the sense of what has been helpfully termed by Elizabeth Freeman ‘temporal drag’ in the representation of same-sex relationships of the past in our media present. I focus in particular on a recent ‘queeriod’ drama about the life of Anne Lister, landowner and lesbian: the series Gentleman Jack developed and directed from her screenplay by Sally Wainwright (BBC /HBO TV series 1, 2019 and series 2, 2022). I look closely at a scene designed to illustrate intense affect formed in and through writing: a moment when we are invited to feel with, or to be touched by, the feeling of the protagonist. A turning away is also a turning toward, a perception of affect. What is transmitted is feeling itself. Writing itself ‘makes’ affect rather than representing it.

O mână de femeie: ecranizările istorice queer și scena scrierii. Articolul examinează modurile în care producțiile mediatice contemporane reprezintă femeile scriitoare din „lungul secol al XVIII-lea.” El analizează experimentele temporale din astfel de reprezentări, apropierea și distanțarea trecutului prin punerea în relație cu texte sau scenarii „pierdute”. Sunt urmate două direcții principale: în primul rând, sentimentul de estompare a relației cu manuscrisul și cu „mâna care scrie” scrisori și jurnale în noile medieri vizuale și verbale de pe ecran; în al doilea rând, utila idee propusă de Elizabeth Freeman a unui „glisaj temporal” în reprezentarea relațiilor dintre personaje de același sex din trecut în prezentul mediatic. Mă concentrez în special asupra unei recente ecranizări „queeriod” despre viața lui Anne Lister, moșieră și lesbiană: serialul Gentleman Jack, creat și regizat de Sally Wainwright pe baza unui scenariu propriu (BBC/HBO, sezonul 1, 2019; sezonul 2, 2022). Analizez în detaliu o scenă menită să ilustreze afectul intens produs în și prin scris: un moment care ne invită să simțim împreună cu protagonista, sau să ne lăsăm atinși de sentimentele ei. Îndepărtarea devine în același timp apropiere, o percepție a afectului. Ceea ce se transmite este însuși actul de a simți. Scrisul „produce” afectul, nu doar îl reprezintă.

Cuvinte-cheie: ecran, adaptare, secolul al XVIII-lea, Anne Lister, queer, mediere, afect

Article history: Received 15 March 2024; Revised 15 August 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

A PALIMPSESTUOUS INTERPRETATION OF RAMIN BAHRANI’S FAHRENHEIT 451

Veronica Tatiana POPESCU — 2024-09-30

A Palimpsestuous Interpretation of Ramin Bahrani’s Fahrenheit 451. Drawing on a poststructuralist approach to adaptation as an instance of intertextuality (Stam 2000) and Linda Hutcheon’s metaphorical description of adaptations as palimpsests (2006), this paper will analyse the ways in which Ramin Bahrani, director and co-writer of the script of Fahrenheit 451 (2018, HBO), rewrote Ray Bradbury’s dystopian novel by the same name, leaving only traces of the source text visible in his appropriation. Supposedly reimagining Bradbury’s text for a new generation of viewers, digital natives of the online virtual worlds, the film reads more like a heavy-handed filmic palimpsest that allows only some of the book’s ideas and memorable lines to resurface from underneath the new writing. Relying mostly on visual spectacle and the screenwriter-director’s own concerns about the fragility of civil rights, democracy and humaneness in a world increasingly controlled by certain interest groups through the internet and social media, the film leaves audiences wondering about the appropriateness of the title—an anchoring device promising a straightforward adaptation of the text—and the film’s actual relation with Bradbury’s novel.

Interpretarea filmului lui Ramin Bahrani Fahrenheit 451 ca palimpsest. Pornind de la abordarea poststructuralistă a adaptării ca manifestare a intertextualitățiii (Stam 2000) și descrierea metaforică a adaptării ca palimpsest pe care o face Linda Hutcheon (2006), această lucrare va analiza modalitățile prin care Ramin Bahrani, regizorul și coscenaristul filmului Fahrenheit 451 (2018, HBO), a rescris romanul distopic cu același titlu al lui Ray Bradbury păstrând în ecranizarea sa doar urme ale textului sursă. Anunțat ca o reimaginare a textului lui Bradbury pentru o nouă generație de spectatori, nativi digitali ai realităților virtuale online, filmul se prezintă mai degrabă ca un palimpsest cinematografic stângaci care permite ca doar o parte dintre ideile și pasajele binecunoscute ale romanului să fie vizibile în noul text. Bazându-se preponderent pe spectacolul vizual și pe preocuparea regizorului-scenarist pentru fragilitatea drepturilor civile, a democrației și umanității într-o lume controlată din ce în ce mai mult de către grupuri de interese prin internet și platforme sociale, filmul îi face pe spectatori să se întrebe dacă păstrarea titlului romanului—care promite o adaptare cinematografică convențională—este potrivită și care este de fapt natura relației dintre film și romanul lui Bradbury.

Cuvinte-cheie: interpretare palimpsestică, apropriere, Fahrenheit 451, Ramin Bahrani, Ray Bradbury, distopie, tehnologie

Article history: Received 15 March 2024; Revised 5 August 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

TRANSMISSION AND AGREEMENT: READING AND THE CONTEMPORARY NORTHERN IRISH NOVEL

Eve PATTEN — 2024-09-30

Transmission and Agreement: Reading and the Contemporary Northern Irish Novel. This paper evaluates the capacity of the contemporary Northern Irish novel to act as an agent of transmission for a ‘post-Troubles’ readership, one distanced by a generation from the 1998 Good Friday Agreement that symbolised the partial end of sectarian violence. The critic Liam Harte suggests that “no part of modern Europe (if not the world) has greater claim than Northern Ireland to the mantle of most-narrativized region”, but the transmissive function of fictional works in this context remain under-critiqued. Here, I assess the aspirations of novelistic narrative to cater for what Premesh Lalu has described, in the context of post-apartheid South African art forms, as ‘psychic repair’ (Undoing Apartheid, 2023). The essay engages the 2018 novel Milkman, by Northern Irish author Anna Burns, to ask how fictional narrative transmits the detail of the past across a generation first, in parallel to other literary and artistic genres, and second, in relation to an expanding archive of ongoing legal tribunals and government incentives directed towards the production of an ‘official history’ for Northern Ireland. Through attention to the self-conscious foregrounding of forensic reading practice by Burns and fellow writers, I show the necessary place of fictional recovery in the field of political and cultural memory.

Transmisie și acord: actul lecturii și romanul nord-irlandez contemporan. Prezentul articol evaluează capacitatea romanului nord-irlandez contemporan de a acționa ca agent de transmisie pentru publicul cititor în perioada de după „Troubles” („Conflictul” din Irlanda de Nord), la distanță de o generație față de Acordul de la Belfast din 1998, care a reprezentat sfârșitul parțial al violenței sectare. Criticul Liam Harte arată că „nicio parte din Europa modernă (dacă nu chiar din lume) nu este mai îndreptățită decât Irlanda de Nord să primească titlul de cea mai narativizată regiune,” dar funcția de transmitere deținută în acest context de operele de ficțiune rămâne insuficient studiată. Prezentul demers analizează aspirațiile narațiunii romanești de a furniza ceea ce Premesh Lalu a descris, cu referire la formele artistice sud-africane din era post-apartheid, drept „reparații psihice” (Undoing Apartheid, 2023). Voi discuta romanul Milkman al autoarei nord-irlandeze Anna Burns, publicat în 2018, cu scopul de a afla cum transmite ficțiunea detaliile trecutului generației următoare, în primul rând împreună cu alte genuri artistice și literare și în al doilea rând în relație cu o arhivă din ce în ce mai cuprinzătoare creată de tribunalele legale încă active și de stimulentele guvernamentale menite să producă o „istorie oficială” a Irlandei de Nord. Examinând modurile autoreflexive în care Burns și alți scriitori aduc în prim-plan practicile de lectură investigative, demonstrez necesitatea actelor de recuperare ficțională pentru domeniul memoriei politice și culturale.

Cuvinte-cheie: Conflictul nord-irlandez (‘Troubles’), proza nord-irlandeză, transmisie, memorie, generație

Article history: Received 04 March 2024; Revised 10 August 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

TRANSMISSION, IMITATION AND THE QUESTION OF EARLY AMERICAN LITERARY NATIONALISM

Dragoș IVANA — 2024-09-30

Transmission, Imitation and the Question of Early American Literary Nationalism. This article seeks to revalue early American literature and concurrently to clarify to what extent one can talk about American literary nationalism during the formative post-revolutionary years. Although many anthologies of American literature as well as critical studies devoted to American literary historiography have underlined the national unity of American literature as a whole, they have consistently ignored this particular period in which the transmission and imitation of English models and their alteration or transformation by American booksellers and publishers, corroborated with generic instability and the absence of central publishing hubs, fail to attest to a homogenous—and, implicitly, wholly national—development of literature. In doing so, special attention will be paid to the early American novel as a site for probing the ideals of the early Republic, for appraising its historical accomplishments, and, ultimately, for lambasting its democratic failure. At the same time, despite the misleading name of “novel” attributed to various literary genres, and its hybrid form, the early American novel was instrumental in reflecting transnational concerns and cultural exchanges that were highly suggestive of the unstable cultural identity of America at the time.

Transmitere, imitație și problema naționalismului literar american timpuriu. Prezentul articol își propune să reevalueze literatura americană timpurie și, totodată, să clarifice în ce măsură putem vorbi despre un naționalism literar american în anii formatori postrevoluționari. Deși multe antologii de literatură americană, precum și studii critice dedicate istoriografiei literare americane au scos în evidență unitatea națională a literaturii americane în ansamblul ei, ele au ignorat în mod consecvent această perioadă în care transmiterea și imitarea modelelor engleze și alterarea sau transformarea lor de către vânzătorii de carte și editorii americani, coroborate cu instabilitatea genurilor literare și absența unor rețele principale de edituri nu atestă o dezvoltare omogenă și, implicit, eminamente națională a literaturii. Astfel, vom acorda o atenție specială romanului american timpuriu ca spațiu de validare a idealurilor Republicii timpurii, al evaluării realizărilor istorice ale acesteia și, în esență, al criticilor legate de eșecul democrației. Totodată, în ciuda denumirii înșelătoare de „roman” atribuită diverselor genuri literare și a formei sale hibride, romanul american timpuriu a jucat un rol crucial în reflectarea problemelor și schimburilor culturale transnaționale, ambele extrem de sugestive pentru instabilitatea identității culturale americane a acelor timpuri.

Cuvinte-cheie: Republica americană timpurie, schimburi transatlantice, imitații ale modelelor engleze, instabilitate generică, proprietate comună, romanul american timpuriu

Article history: Received 01 July 2024; Revised 15 August 2024; Accepted 12 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

“I’VE READ YOU RIGHT- I’M WITH YOU NOW”: AESTHETIC READING IN VIRGINIA WOOLF'S METAFICTIONAL SHORT STORIES

Andreea PARIS-POPA — 2024-09-30

“I’ve read you right—I’m with you now”: Aesthetic Reading in Virginia Woolf’s Metafictional Short Stories. Despite critical interest in Virginia Woolf’s intense preoccupation with the imaginative process at the root of literary creation, little attention has been paid to the manner in which, through metafiction, the writer turns her short stories into reflections upon the nature of reading. In works such as “An Unwritten Novel” (1921) and “The Lady in the Looking-Glass. A Reflection” (1926), the boundaries between literature and criticism, between fiction and reality, take center stage and it is precisely this point of convergence that metafictional works take as subject matter. Thus, Virginia Woolf’s ‘character-reading’ makes its way into her stories and the author’s critical stance upon the act of reading, revealed primarily in her essays, is now transmitted thematically through characters who appropriate the readers’ active construction of meaning while living in the same textual world inhabited by the fictitious characters they ardently wish to interpret. Through the advancement of a specific type of reading: active, emotive, empathetic, fluid, inquisitive, intimate and indeterminate, yet always close to the text it is engaged with, Virginia Woolf may be said to prefigure the type of transactional reader-response criticism underpinned by Louise Rosenblatt, whose insistence upon aesthetic reading calls for a two-way transmission of meaning that is simultaneously constitutive of the literary work and of the reader’s self.

„Te-am citit bine—sunt cu tine acum”: lectură estetică în povestirile metaficționale ale Virginiei Woolf. În ciuda interesului critic față de preocuparea intensă a Virginiei Woolf pentru procesul imaginativ care stă la baza creației literare, s-a acordat puțină atenție modului în care, prin metaficțiune, scriitoarea își transformă povestirile în reflecții asupra naturii lecturii. În opere precum „Un roman nescris” (1921) și „Doamna din oglindă”. O reflecție” (1926), în centrul atenției se află granițele dintre literatură și critică, dintre ficțiune și realitate. Pentru Mark Currie, tocmai acest punct de convergență este subiectul abordat în operele metaficționale. Astfel, ceea ce Virginia Woolf numește „citirea personajului” își face loc în povestirile sale, iar poziția critică a autoarei asupra actului lecturii, dezvăluită în primul rând în eseurile sale, este transmisă tematic prin personaje care își însușesc construcția activă a cititorilor în timp ce trăiesc în aceeași lume textuală populată de personajele fictive pe care doresc cu ardoare să le interpreteze. Prin avansarea unui anumit tip de lectură: activă, emotivă, empatică, fluidă, curioasă, intimă și nedeterminată, dar întotdeauna apropiată de textul-bază, se poate spune că Virginia Woolf prefigurează tipul de critică tranzacțională a cititorului susținută de Louise Rosenblatt, a cărei insistență asupra lecturii estetice încurajează o transmitere bidirecțională a sensului, în același timp constitutivă operei literare și sinelui cititorului.

Cuvinte-cheie: Virginia Woolf, metaficțiune, lectură estetică, povestire, critica cititorului, Louise Rosenblatt

Article history: Received 1 March 2024; Revised 27 June 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

“GOODBYE, AMERICANA, HELLO REAL TIME”: THE DEATH OF IDEALISM IN PHILIP ROTH’S AMERICAN PASTORAL

Cristina CHEVEREȘAN — 2024-09-30

“Goodbye, Americana, Hello Real Time”: The Death of Idealism in Philip Roth’s American Pastoral. Philip Roth’s 1997 American Pastoral is a textbook illustration of failed cultural transmission: the transference and transformation of values, idea(l)s and information in the lives of Seymour Levov, his family, his community prove to be governed by loss, misrepresentation and gradual decline into disorder. Far from delivering the romanticized version of life in the Jewish neighborhood that the title implies, the novel captures a disenchanted Americana, wherein idealism and radicalism clash against the background of the ideologically fractured 1960s. While ‘the Swede’ apparently initially embodies the (super)hero, middle-class American Dream, American Pastoral chronicles America’s evolution after World War II, which is captured as a mixture of convention and rebellion, both stemming from clashing political ideologies. This paper examines the book’s polarizing discourses, keeping an emblematic passage in mind: “Maybe the best thing would be to forget being right or wrong about people and just go along for the ride.”

“Goodbye, Americana, Hello Real Time”: moartea idealismului în Pastorala americană de Philip Roth. Pastorala americană a lui Philip Roth (1997) constituie un exemplu tipic de transmitere culturală eșuată. Transferul și transformarea valorilor, ide(alur)ilor și informației în viețile lui Seymour Levov, familiei și comunității sale se dovedesc guvernate de pierderi, reprezentări eronate și, în cele din urmă, entropie. Departe de a oferi o versiune romanțată asupra vieții în vecinătatea evreiască, așa cum sugerează titlul, romanul surprinde o imagine dezvrăjită a Americii, unde idealismul și radicalismul se ciocnesc pe fundalul unor ani 1960 scindați ideologic. În timp ce „Suedezul” pare că întruchipează inițial (super)eroul Visului American al clasei de mijloc, Pastorala americană înregistrează evoluția Americii după cel de Al Doilea Război Mondial, redată drept un amestec de convenționalism și rebeliune, ambele rezultate din diferite tipuri de îndoctrinare. Lucrarea examinează discursurile polarizante ale cărții, luând în considerare un pasaj emblematic: „Poate cel mai bine ar fi să uităm de a avea sau nu dreptate despre oameni și să ne bucurăm doar de călătorie”.

Cuvinte-cheie: Americana, comunitate, discurs, ideologie, identitate, mit, traumă

Article history: Received 15 March 2024; Revised 27 August 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

“SHINING WITH SOUND IN THE UNTRANSLATABLE DARK”—REBECCA ELSON’S POETRY OF COSMIC WISDOM

Octavian MORE — 2024-09-30

“Shining with sound in the untranslatable dark”—Rebecca Elson’s Poetry of Cosmic Wisdom. Despite having left us only a small body of verse, collected in the posthumously published A Responsibility to Awe (2001), Montreal-born astrophysicist and poet Rebecca Elson impresses through a particular sensibility resulting from the unlikely union of positivist certitude and existential angst informed by an acute sense of one’s biological finitude. In this paper, intended both as a recuperative effort and an interpretive exercise, we will try to shed light on how poetry, as Elson’s case demonstrates, can be a fundamentally ecological effort and a disciplined quest for belonging, reminding us that even the most unremarkable aspects of our everyday existence are irrevocably linked to our profound connections with the universe.

"Strălucind de sunet în întunericul intraductibil"—poezia de înțelepciune cosmică a Rebeccăi Elson. În ciuda faptului că ne-a lăsat un număr restrâns de versuri, adunate în volumul postum A Responsibility to Awe (2001), astrofiziciana și poeta Rebecca Elson, născută la Montreal, impresionează printr-o sensibilitate deosebită, rezultată din contopirea neobișnuită a certitudinii pozitiviste și a angoasei existențiale inspirate de un sentiment acut al propriei finitudini biologice. În această lucrare, concepută atât ca efort de recuperare, cât și ca exercițiu de interpretare, vom încerca să punem în lumină modul în care poezia, așa cum demonstrează cazul lui Elson, poate fi un demers esențialmente ecologic și o căutare disciplinată a apartenenței, amintindu-ne că până și cele mai banale aspecte ale existenței noastre cotidiene sunt irevocabil legate de conexiunile noastre profunde cu universul.

Cuvinte-cheie: Rebecca Elson, fragmentare, integralitate, uitare de sine, venerație.

Article history: Received 15 May 2024; Revised 15 August 2024; Accepted 10 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

“THE STRENGTH OF THE(IR) ILLUSION” (MACBETH 3.5.27): TRANSMISSION OF MAGIC AND THE AMBIGUITY OF MAGICAL SPACES IN MACBETH AND THE TEMPEST

Andreea ȘERBAN — 2024-09-30

“The strength of the(ir) illusion” (Macbeth 3.5.27): Transmission of Magic and the Ambiguity of Magical Spaces in Macbeth and The Tempest. Starting from Ina Habermann and Michelle Witen’s 2016 taxonomy of space in Shakespearean drama, our paper focuses on setting and social/ gendered space. What we aim to discuss is how two of Shakespeare’s plays involving magic—namely Macbeth and The Tempest—associate various settings with witchcraft and magic, while also constructing space simultaneously as magical and political, a topophrenic “thirdspace” (cf. Tally, 2019; Soja, 1996), where disorder rules and where power relations in general, and gender relations in particular, are negotiated between ordinary characters and magic-wielding ones (the witches and Hecate vs. Prospero and Ariel, as well as Sycorax). The paper also discusses what “rough” magic is in these plays (a term used in The Tempest, first addressed critically by Robert Egan, 1972), roughness being, on the one hand, a reference to the impurity of the art employed, and, on the other, a nod to the transgression(s) implied by magic practices.

„Puterea iluziei (lor)” (Macbeth 3.5.27, t.n.): Transmiterea magiei i ambiguitatea spațiilor magice în Macbeth și Furtuna. Pornind de la cartea editată în 2016 de Ina Habermann și Michelle Witen despre clasificarea spațiilor în dramaturgia shakespeariană, lucrarea de față se concentrează asupra spațiului scenic și a celui social/de gen. Ceea ce ne propunem să discutăm este modul în care două dintre piesele lui Shakespeare unde apare magia—și anume, Macbeth și Furtuna—asociază diferite locații cu vrăjitoria sau magia, construind în același timp spațiul ca magic și politic deopotrivă, un „spațiu terț” și topofrenic (sau „thirdspace”, cf. Soja, 1996; Tally, 2019) în care domină neorânduiala, iar relațiile de putere în general, și relațiile de gen în special, sunt negociate între personajele obișnuite și cele care practică magia (vrăjitoarele și Hecate vs. Prospero și Ariel, precum și Sycorax). Lucrarea discută, de asemenea, ce înseamnă magia „aspră” în aceste piese (un termen folosit în Furtuna, abordat pentru prima dată în mod critic de Robert Egan, 1972), „asprimea” fiind, pe de o parte, o referire la impuritatea artei folosite iar, pe de altă parte, o aluzie la transgresiunea (sau transgresiunile) pe care le implică practicile magice.

Cuvinte-cheie: gen, magie, scenă, spațiu terț, transgresiune, transmitere

Article history: Received 01 March 2024; Revised 28 June 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

THE HYGIENICS OF TRANSLATION AND INTERPRETING: METAPHORS OF PURITY AND CONTAMINATION, AND THE CONSTRUCTION OF TRANSLATOR AND INTERPRETER IDENTITY

Ira TORRESI — 2024-09-30

The Hygienics of Translation and Interpreting: Metaphors of Purity and Contamination, and the Construction of Translator and Interpreter identity. Rooted in Critical Discourse Analysis and Pragmatics, and using metaphors as a heuristic tool, this essay will look at public and academic discourses on the practices of translation and interpreting associated with notions of cleanliness/purity vs uncleanliness/contamination. Such discourses may appear abstract and speculative in nature but have a practical impact on normative (self) perceptions of translators’ and interpreters’ professional behaviour and habitus. They also seem to run through the academic and theoretical understandings of translation and interpreting along the axes of fidelity/infidelity and translator’s invisibility/visibility, but also, by extension, in terms of respecting/trespassing boundaries (notions of norms of translation, or the interpreter as a conduit or gatekeeper). Real-life examples will be discussed to illustrate and deconstruct such metaphorical devices and highlight their connection with underlying value judgements attached to purity vs contamination. Existing metaphorical alternatives, which allow for the construction of more nuanced translators’/interpreters’ identities, will also be discussed.

Igiena traducerii și a interpretării: metaforele purității și ale contaminării și construcția identității traducătorului și interpretului. Bazându-se pe instrumentele analizei critice a discursului și ale pragmaticii și folosind metaforele ca instrument euristic, prezentul articol va analiza discursurile publice și academice privind practicile de traducere și interpretare asociate cu noțiunile de curățenie/puritate vs. necurățenie/contaminare. Astfel de discursuri pot părea abstracte și speculative prin natura lor, dar au un impact practic asupra percepțiilor normative (de sine stătătoare) ale comportamentului și habitusului profesional al traducătorilor și interpreților. De asemenea, ele par să direcționeze abordările academice și teoretice ale traducerii și interpretării de-a lungul axelor fidelitate/infidelitate și invizibilitate/vizibilitate a traducătorului, dar și, prin extensie, în ceea ce privește respectarea/traversarea granițelor (noțiunile de norme de traducere sau interpretul ca un conducător sau gardian). Vor fi discutate exemple din viața reală pentru a ilustra și deconstrui astfel de dispozitive metaforice și pentru a evidenția legătura acestora cu judecățile de valoare implicite despre puritate vs. contaminare. De asemenea, vor fi discutate alternativele metaforice existente, care permit construirea unor identități mai nuanțate ale traducătorilor/interpreților.

Cuvinte-cheie: metafore ale interpretării și traducerii, metafora conductei, metafora vasului, invizibilitatea traducătorului/interpretului, traducere “curată”

Article history: Received 01 March 2024; Revised 09 June 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

LES MÉTAMORPHOSES D’APULÉE. 2. DESTRUCTURATION ANARCHETYPALE DU ROMAN

Corin BRAGA — 2024-09-30

Apuleius’ Metamorphoses. 2. Anarchetypal Freedom of the Novel. In this paper I apply a concept I have coined and defined—the anarchetype—to the ancient Greek and Latin novel, more specifically to Apuleius’ Metamorphoses. The text suffers, in my view, from the tension between two contrary formal tendencies, one which is archetypal, another which is anarchetypal. In a paper published in the previous issue of this journal, I have analyzed the first structural constraint, the archetypal one. In the present paper I focus on the anarchetypal tendency of the novel. Apuleius’ assumed intention of writing an entertaining text, in the wake of the “Milesian tales”, offers him the opportunity to treat freely the epic material, with no regards to Aristotle’s principles and to the canon of high literature. The haphazard fragmentation of the linear narrative and the plethora of additional stories give the text the aspect of an anarchetypal rhizome-like domino game.

Metamorfozele lui Apuleius. 2. Destructurarea anarhetipală a romanului. Doresc în acest studiu să aplic un concept pe care l-am creat și l-am definit—cel de anarhetip—romanului grec și latin antic, cu precădere Metamorfozelor lui Apuleius. În opinia mea, textul suferă tensiunea dintre două tendințe formale contrare, una arhetipală cealaltă anarhetipală. Într-o lucrare publicată în numărul precedent al Studia UBB, am analizat tendința structurală arhetipală. În această lucrare mă voi apleca asupra tendinței contrare, de factură anarhetipală. Intenția declarată a lui Apuleius de a scrie un text plăcut cititorilor, din seria “povestirilor milesiene”, îi oferă posibilitatea de a trata liber materia epică, fără să țină cont de principiile lui Aristotel și de canonul literaturii înalte. Fragmentarea aleatorie a liniei narative și pletora de povești adiționale îi dau textului aspectul unui joc de domino rizomic, de tip anarhetipic.

Cuvinte-cheie: romanul antic grec și latin, Apuleius, Metamorfozele, culte de mistere, călătorie inițiatică, arhetip, anarhetip

Article history: Received 01 April 2024; Revised 03 June 2024; Accepted 05 June 2024;
Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

THE CONCEPT OF THE THREE ORDERS OF SOCIETY IN LATE OLD ENGLISH PROSE

Andrei CRIȘAN — 2024-09-30

The Concept of the Three Orders of Society in Late Old English Prose. Between the years 991 and 1012, the English suffered one of the worst Viking onslaughts in history. The relentless invasions coupled with an ineffective administration which was crumbling from within almost brought England to its knees. There was dire need for reformation. The first step in this process was a clear assessment of the situation. To this end, Archbishop Wulfstan of York and Abbot Ælfric of Eynsham rediscover and use the concept of the tripartite society to show the desperate need for all three social orders of England (laboratores, oratores, bellatores) to unite in support of the office of kingship, lest everything be lost. The present paper aims to present the evolution of the concept of a tripartite society in Anglo-Saxon England from its (pseudo)Alfredian origins to its integration into the political tracts, law codes, sermons and homilies of late Anglo-Saxon England.

Conceptul societății tripartite în proza engleză veche târzie. Perioada cuprinsă între 991 și 1012 reprezintă un moment de răscruce în istoria Angliei. Marcată de una dintre cele mai grave invazii vikinge din istorie, precum și de o administrație dezastruoasă, măcinată de lupte interne, țara a fost adusă în pragul colapsului. Nevoia unei reforme a devenit evidentă și urgentă, iar primul pas în această direcție a fost o evaluare clară a situației. Astfel, arhiepiscopul Wulfstan de York (d. 1023) și abatele Ælfric de Eynsham (d. c. 1010) au readus la lumină conceptul societății tripartite, pentru a arăta nevoia disperată a celor trei ordine sociale (laboratores, oratores, bellatores) de a se coordona în susținerea coroanei. Prezenta lucrare își propune să urmărească evoluția acestui concept în Anglia anglo-saxonă, de la originea lui (pseudo)alfrediană până la integrarea acestuia în coduri legislative, tratate politice, omilii și predici, în ultimele decenii înainte de cucerirea normandă.

Cuvinte-cheie: Wulfstan de York, Rânduiala Lumii, Ælfric, lege seculară, lege ecleziastică, societate tripartită, laboratores, oratores, bellatores

Article history: Received 13 July 2024; Revised 02 August 2024; Accepted 05 September 2024;
Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

CREATING COMMUNICATIVE CONTEXT THROUGH THE USE OF EMOJI AND POLITENESS IN ONLINE ACADEMIC WRITTEN INTERACTIONS

Veronica-Diana MICLE — 2024-09-30

Creating Communicative Context Through the Use of Emoji and Politeness in Online Academic Written Interactions. The current study aims to provide a glimpse into the way higher education students and language instructors establish rapports in the academic written communication framework through the use of emoji and online face-work strategies. Contextualisation cues are created in order to regulate transaction based communicative exchanges that result in positive outcomes, subsequently fostering an inclusive culture. Linguistic display of online discourse is fraught with perils that may impede on appropriate written academic interactions occurring between instructors and students. Negotiation of identity becomes a main objective, as there are differences in status, power and various degrees of communicative achievement between interactants. The study shares results obtained from a questionnaire administered to 92 Romanian undergraduate students offering a framework for embedding emoji and face-work in online identity negotiation via written communication. It aims to offer a digital pedagogical competence approach to cater for the emotional needs of learners whose identities as digital natives take additional effort to create in the context of using transversal skills. The main findings of the study suggest that emoji and face work enable foreign language students to better manipulate their self-image when communicating online.

Crearea contextului comunicativ prin folosirea emoji și a politeții în interacțiuni scrise în mediul online academic. Studiul de față își propune să ofere o analiză a modului în care studenții și instructorii de limbă modernă din mediul academic stabilesc conexiuni în cadrul secvențelor de comunicare scrisă prin recurgerea la emoji și strategii de gestionare a imaginii de sine online (Engl. Face-work). Indiciile de contextualizare sunt folosite cu scopul de a regla secvențele comunicative tranzacționale asociate cu soluționări discursive pozitive, contribuind implicit la crearea unei culturi de tip inclusiv. Manifestările lingvistice ale discursului online sunt adeseori pline de substraturi potențial problematice care pot influența negativ comunicarea scrisă dintre profesori și studenți. Negocierea identității devine un obiectiv principal în contextul în care se conturează diferențe de status academic, putere decizională precum și niveluri diferite de performanță comunicativă din partea participanților. Studiul de față prezintă rezultatele obținute în urma administrării unui chestionar online studenților din învățământul academic (92 de participanți dintr-o universitate românească, nivel licență), sugerându-se un cadru în care negocierea identității online în registrul scris include emoji și strategii de gestionare a imaginii de sine. Propunerea autorilor este aceea de a oferi o abordare pedagogică a competenței digitale care sprijină nevoile emoționale ale studenților ale căror identități de nativi digitali se conturează cu un efort suplimentar în contextul folosirii competențelor transversale.

Cuvinte-cheie: negocierea identității, discurs online, emoji, politețe pragmatică, strategii de gestionare a imaginii de sine, comunicare scrisă, context, învățare socio-emoțională.

Article history: Received 14 March 2024; Revised 28 May 2024; Accepted 09 September 2024;
Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.

INTERPRETATIONS DE LA PRESENCE DU FANTOME DU PERE DANS LE ROMAN ULYSSE FROM BAGDAD D’ÉRIC-EMMANUEL SCHMITT

Andreea-Gabriela STANCIU — 2024-09-30

Interpretations of the presence of the father’s ghost in the novel Ulysse from Bagdad by Éric-Emmanuel Schmitt. By analyzing the shock caused by the death of a loved one, psychologists and psychiatrists have noticed the tendency among those who suffer to refuse to accept the loss, which often leads to the emergence of visions embodying the recently deceased person. Thus, grieving individuals continue to maintain contact with their departed loved ones through these supernatural images that represent them, which they not only see but also hear and actively interact with. This phenomenon of the reappearance of the dead in the form of ghosts is also represented in literature, being one of the key elements of the novel Ulysse from Bagdad by the Franco-Belgian author Éric-Emmanuel Schmitt. In this novel, young Iraqi Saad loses his father, who is shot by Americans in Iraq, but he does not sever the connection with him; instead, he continues to converse with his ghost. The father’s ghost becomes his travel companion, offering him advice and even serving as an alter ego for both Saad and the reader.

Interpretări ale prezenței fantomei tatălui în romanul Ulysse from Bagdad de Éric-Emmanuel Schmitt. Analizând șocul cauzat de moartea unei persoane apropiate, psihologii și psihiatrii au observat tendința celor îndurerați de a refuza să accepte pierderea, ceea ce duce adesea la apariția unor viziuni care înfățișează persoana decedată. Astfel, cei aflați în doliu continuă să mențină legătura cu cei dragi care au părăsit lumea celor vii prin intermediul acestor viziuni, pe care nu numai că le văd, dar le și aud și cu care interacționează în mod activ. Acest fenomen al reîntoarcerii morților sub formă de fantomă este reprezentat și în literatură, fiind unul dintre elementele cheie ale romanului Ulysse from Bagdad al autorului franco-belgian Éric-Emmanuel Schmitt. În acest roman, tânărul irakian Saad își pierde tatăl, fiind împușcat de americani în Irak, dar nu întrerupe legătura cu el, ci continuă să converseze cu fantoma acestuia. Astfel, imaginea tatălui devine tovarășul său de călătorie, îi oferă sfaturi și chiar reprezintă un alter ego al lui Saad, dar și al cititorului.

Cuvinte-cheie: Éric-Emmanuel Schmitt, Ulysse, fantomă, călătorie, tată

Article history: Received 25 October 2023; Revised 28 August 2024; Accepted 10 September 2024;
Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.