IL CONTRIBUTO DI SAN BASILIO DI CESAREA SULLA FUNZIONE DELLE ‟EPINOIAI” ELL’AMBITO DELLA CONTROVERSIA EUNOMIANA

Abstract

The Perspective Position of St. Basil of Caesarea on the Function of the Epinoia in the Context of the Eunomian Controversy. Writing in the context of the Eunomin Controversy, Basil of Caesarea defends the value of human epinoia (thought, intent) which, while processing reality in a cognitive sense, can also scrutinise the content and results of what is already known. The implications of the epinoetic process – which engages all of the human faculties – are closely related to the formation of language and to the attributing of names to things. Within the context of theological reflection, the epinoetic process is useful insofar as, in virtue of the binomial unity-distinction, it allows, as far as is humanly possible, the development of knowledge regarding the Trinitarian Mystery and of the Mystery of Christ. Through the diversity of designations that are permitted here, the articulation and elaboration of theological language is encouraged which, in turn, helps to aid one’s progress in spiritual matters.

REZUMAT: Contribuţia Sfântului Vasile de Cezareea asupra funcţiei epinoiei în contextul controversei eunomiene. În contextul controversei eunomiane, Vasile cel Mare apără valoarea epinoiei umane (gândirii, intenției) care, în timp ce elaborează cunoașterea realității în sens cognitiv și analizează conținutul și rezultatele a ceea ce este deja cunoscut, dezvoltă procesul cunoașterii in mod creativ descoperind aspecte inovative. Implicațiile procesului epinoetic – care angajează toate facultățile umane – sunt strâns legate de formarea limbajului și de atribuirea de nume entităților cunoscute. În contextul reflecției teologice, procesul epinoetic este util, deoarece în virtutea binomului unitate-distincție, permite dezvoltarea cunoașterii spirituale a misterului Sfintei Treimi și a misterului salvific al lui Cristos. Capacitatea analitică umană ce implică dinamis­mul procesului epinoetic dezvoltă elaborarea limbajului teologic care determină progresul și cunoașterea spirituală.

Cuvinte-cheie: Vasile cel Mare, Eunomie, activitate epinoetică, Misterul Sf. Treimi, formarea limbajului teologic, cunoaștere spirituală.