OBJECTIVITY AND SUBJECTIVITY IN THE PHENOMENOLOGICAL HERMENEUTICS OF PAUL RICŒUR: THE QUESTION OF THE METHODOLOGY OF INTERDISCIPLINARY THEOLOGICAL RESEARCH

Abstract

L’objectivité et la subjectivité dans l’herméneutique phénoménolo­gique de Paul Ricœur : la question de la méthodologie de la recherche théolo­gique interdisciplinaire. L’article propose un bref aperçu de la méthodologie du philosophe français Paul Ricœur dans le contexte de la recherche théologique. Cette méthodologie donne l’occasion d’explorer l’expérience humaine dans le discours scientifique. L’herméneutique phénoménologique élargit les horizons de la méthodologie habituelle et montre la relation entre subjectif et objectif, immanent et transcendantal dans l’expérience humaine. L’article souligne l’importance de catégories clés telles que l’Autre, la confiance, l’humilité d’un chercheur, etc., qui constituent un outil indispensable pour étudier des textes sur l’expérience existentielle, religieuse et critique de l’homme dans le discours scientifique des études humanitaires. La relation de confiance avec l’Autre devient la clé de la recherche théologique, puisque Dieu en tant qu’Autre, selon le message de l’apôtre Jean, est reconnu par l’amour pour le prochain (1 John 4: 20-21). Aimer Dieu est la première tâche d’un théologien, l’Autre est le chemin de cet amour. Les exemples tirés de l’herméneutique phénoménologique de Paul Ricœur révèlent un lien logique entre la compréhension de l’autre et la compréhension de soi. Il est enfin souligné que l’expérience de chaque personne est une expérience mystérieuse consistant à se transcender au-delà de soi-même. Il s’agit d’une tentative sans fin pour se rapprocher de la véritable image de Dieu.

REZUMAT: Obiectivitatea și subiectivitatea în hermeneutica fenomeno­logică a lui Paul Ricœur: chestiunea metodologiei cercetării teologice interdisci­plinare. Articolul oferă o scurtă privire de ansamblu asupra metodologiei filo­sofului francez Paul Ricœur în contextul cercetării teologice. Această metodologie oferă o oportunitate de a explora experiența umană în cadrul discursului științific. Hermeneutica fenomenologică extinde orizonturile metodologiei obișnuite și arată relația dintre subiectiv și obiectiv, imanent și transcendental în experiența umană. Articolul subliniază importanța unor categorii cheie precum celălalt, încrederea, smerenia unui cercetător etc., ca un instrument indispensabil pentru studierea textelor despre experiența existențială, religioasă și critică a omului în discursul științific al studiilor umaniste. Relația de încredere față de Celălalt devine cheia principală în cercetarea teologică, întrucât Dumnezeu ca Altul, potrivit mesajului apostolului Ioan, este recunoscut prin iubirea față de aproapele (1 Ioan 4: 20-21). Iubirea lui Dumnezeu este prima sarcină a unui teolog, cealaltă este calea către această iubire. Exemple din hermeneutica fenomenologică a lui Paul Ricœur dezvăluie o legătură logică între înțelegerea Celuilalt și înțelegerea de sine. Se subliniază în sfârșit că experiența fiecărei persoane este o experiență misterioasă a transcenderii de sine, aceasta este o încercare nesfârșită de a te apropia de adevărata imagine a lui Dumnezeu.

Cuvinte-cheie: hermeneutică, fenomenologie, fenomenologie hermeneutică, obiectivitate, subiectivitate, încredere, cercetare teologică.