L’INCARNATION DU VERBE DE DIEU ENTRE NICEISME ET ARIANISME AU IVe SIECLE

Abstract

The Incarnation of the Word of God between Niceism and Arianism in the IV^th century. The incarnation of the Word is the main theme debated by St. Athanasius throughout his theological and dogmatic works. First, incarnation theology has an anti-pagan connotation, as pagans derided Christians’ faith in the incarnation of the divine Logos, and, on the other hand, the Alexandrian bishop developed the theme of the incarnation against the Arians who denied the divinity of the Son and promoted a “creationist” doctrine of Christ. Between niceism and arianism, the theology of the incarnation knew several forms of theological expression, starting from the Arians, followers of Arius, to the neo-Arians, reinvented by Aetius and Eunomius, passing through the theology of the Homeans, who claimed the resemblance of the Son to the Father, to it culminated in the Homoiousians, those who came closest to the dogma of the Nicene Creed and who would finally embrace Niceism. The Cappadocians use in their theology of the incarnation the intuitions and arguments of Athanasius to overcome any other doctrine that would oppose or contradict the Niceno homoousian dogma, the consubstantiality of the Son with the Father, namely, the Son is God like Father.

Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu între niceism și arianism în secolul al IV-lea. Întruparea Cuvântului este principala temă dezbătută de sfântul Atanasie al Alexandriei în toată opera sa teologică și dogmatică. În primul rând, teologia întrupării are o conotație anti-păgână, deoarece păgânii iau în derâdere teologia creștinilor cu privire la întruparea Cuvântului divin, și, în al doilea rând, episcopul alexandrin dezvoltă tema întrupării împotriva arienilor care negau divinitatea Fiului și propovăduiau o doctrină „creaționistă” cu privire la Cristos. Între niceism și arianism, teologia întrupării a cunoscut în secolul IV diferite forme de expresie teologică, începând cu arienii, adepții lui Arie, până la neo-arienii reinventați de Aetius și Eunomie, trecând prin teologia homeenilor, care propovăduiau o asemănare existentă între Fiul și Tatăl, pentru a culmina cu teologia homoiousienilor, cei care se apropiau cel mai tare de dogma Crezului nicean și care, în cele din urmă, vor îmbrățișa niceismul. Capadocienii folosesc, în teologia întrupării, intuițiile și argumentele lui Atanasie pentru a se opune oricărei învățături care ar contrazice sau nega dogma niceană cu privire la homoousion, adică dogma deoființimii Fiului cu Tatăl, care susține că Fiul este Dumnezeu în egală măsură cu Tatăl.

Cuvinte-cheie: întrupare, Treime, dogmă, homeism, niceism, homoousianism, arianism, Atanasie, conciliu, substanță, deoființă, erezie, teologie, ortodoxie, Cuvânt, Fiu, Tată.