VOCATIONAL SCHOOLS AND ARTS & CRAFTS INFLUENCES IN TRANSYLVANIA FROM THE GREAT EXHIBITION TO BAUHAUS

Abstract

The paper discusses the approximately 100-year presence and transformation of the approach and mentality of arts and craft movements which emerged in the mid-19th century from the aspect of industrial education workshops in Transylvania. In late 19th-century Hungary, the approach of artistic innovation, spread with the help of William Morris’s and Walter Crane’s works, is perhaps most immediately seen in the creative workshops that approached the relationship between aesthetics and technology rather differently. It appeared in the works of the British Arts & Crafts movement and also in the curriculum of late 19th-century Hungarian vocational schools and institutions of vocational education, as well as in the methodology of art reform movements that sprung up after World War I, the most familiar example of which was the Bauhaus. The guidelines for workshop-based education and training, the implementation of technical innovations and new artistic trends into the education, an emphasis on the students’ individual skills, facilitating the individual’s creativity and imagination, the primary role of architecture, the adaptation of basic building principles of modern homes, strong personal relationship and cooperation between teachers and students were the bases of the educational reform that started in the 1840s and continued for a century. The curriculum of industrial vocational schools in Hungary included the development of drawing, modelling and form-creation skills, with the help of which many of those who graduated from these institutions, made a great impact on avantgarde and modernism between the two world wars.

REZUMAT. Școli profesionale și influențe ale Arts&Crafts în Transilvania de la Expoziția Universală la Bauhaus. Studiul dorește să prezinte prezența și evoluția concepției și modului de gândire a diverselor curente ale mișcărilor de reformare ale artelor aplicate prin prisma activității atelierelor școlilor profesionale din Transilvania. La sfârșitul secolului al XIX-lea noua concepție a reformării artelor aplicate este răspândită în Ungaria în primul rând prin operele lui William Morris și Walter Crane, și se reflectă într-o serie de ateliere de creație care interpretează într-un mod diferit relația dintre estetică și tehnologie. Această nouă concepție apare atât în operele mișcării britanice Arts & Crafts, cât și în programele școlare ale instituțiilor de învățământ ale artelor aplicate și industriale, dar și în metodele unor mișcări reformatoare artistice de după primul război mondial, al căror cel mai cunoscut exemplu este Bauhaus. Noile curente europene ajung în Transilvania din două direcții fundamental distincte, comenzile comunităților locale fiind realizate de artizani formați în școli de stat. Comenzile comunelor și orașelor au creat lucrări spectaculoase și reprezentative, executate în spiritul mișcărilor reformatoare ale artelor aplicate de la cumpăna secolelor al XIX-lea și XX, care reprezentau puterea, bogăția și deschiderea față de modernitate a acestor comunități locale. Printre exemplele cele mai cunoscute merită amintită clădirea Palatului Culturii din Târgu Mureș, un adevărat Gesamtkunstwerk al epocii, decorațiile interioare ale bisericii Inima Sfântă a lui Isus din Ditrău sau Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, care se remarcă prin modernizarea tradițiilor arhitecturale vernaculare. Formarea proiectanților și executanților acestor mari realizări ale epocii, modelele folosite pe parcursul formării lor, pregătirea și concepția profesorilor și organizarea atelierelor urmăreau practica modernă europeană a epocii. În transmiterea acestor cunoștințe un rol primordial îi revenea și statului: în anii 1890 au fost organizate într-un sistem unitar și au fost înzestrate cu cele mai moderne dotări școlile de specialitate, printre care găsim atât instituții de învățământ fondate la inițiative locale, cât și școli înființate de administrația centrală. Modernizarea accelerată a adus și în Transilvania o nouă calitate arhitecturală și vizuală: pe parcursul unei generații tradițiile vii ale breslelor, care persistă încă și în anii 1870, au fost înlocuite de o largă folosire a celor mai noi materiale, tehnologii și modele. Modernizarea radicală este ilustrată de cazul orașului Târgu Mureș: în timp ce în anii 1890 la edificarea Muzeului Industrial Secuiesc, construit după proiectele lui István Kiss, meșterii locali au putut contribui aproape numai prin zidari, o serie de clădiri construite în anii 1910 la comanda administrației locale, a unor asociații și societăți sau la comenzi private exemplifică deja efortul unor proiectanți și executanți locali. Pe lângă tema formării artizanilor arhitecturii și al artelor aplicate, foarte puțin cercetată în literatura de specialitate, studiul prezintă și manifestarea procesului de proiectare bazat și pe realizarea talentului personal, a importanței unor considerente sociale, a relației directe dintre profesor și elevi, a principiului care accentua importanța muncii colective, caracteristice în aceste ateliere de creație a unor școli cu concepții aparent diferite.

Cuvinte cheie: învățământ profesional, învățământ industrial, arte aplicate, design, mișcarea Arts and Crafts, Bauhaus

REZÜMÉ: Ipari szakoktatás és Arts and Crafts hatások Erdélyben a londoni világkiállítástól Bauhausig. A tanulmány a 19. század közepén induló iparművészeti mozgalmak szemléletének, gondolkodásmódjának mintegy száz éves jelenlétét, átalakulását mutatja be az erdélyi ipari szakoktatás műhelyein keresztül. A 19. század végi Magyarországon elsősorban William Morris és Walter Crane alkotásain keresztül elterjedt művészeti újítás szemlélete az esztétika és technológia viszonyát igen eltérően megközelítő alkotói műhelyekben mutatható ki. Megjelent ugyanúgy a brit Arts & Crafts mozgalom alkotásaiban, mint a 19. század végi magyarországi iparművészeti és ipari szakoktatási intézmények tanterveiben, vagy az első világháború után szárba szökkent olyan művészeti reformmozgalmak módszertanában is, amelyek legismertebb példája a Bauhaus. Erdélybe két alapvetően eltérő irányból érkeztek meg az új európai áramlatok, a helyi közösségek megrendeléseit állami iskolákban képzett iparosok teljesítették. A községi városi megrendelések a századfordulós iparművészeti mozgalmak szellemiségében született látványos, reprezentatív alkotásokat hoztak létre, a helyi közösségek erejét, gazdagságát és modernizmus iránti nyitottságát jelezték. Jórészt Budapesten működő építészek alkotásai közé tartozik a marosvásárhelyi Kultúrpalota Gesamtkunstwerk épülete, a gyergyóditrói Jézus Szent Szíve templom belső díszítése, vagy a vernakuláris építészeti hagyományt modernizáló sepsiszentgyörgyi Székely Nemzeti Múzeum. A nagyszabású megrendelések tervezőinek és kivitelezőinek képzése, az oktatásuk során felhasznált minták, a tanárok képzettsége és szemlélete, a műhelyek szervezése a korszak modern európai gyakorlatát követte. Ennek a tudásnak az átadásában a magyar államnak alapvető szerep jutott: az 1890-es években egységes rendszerbe szervezték és a modern eszközökkel szerelték fel az iskolákat, amelyek között találunk helyi kezdeményezésre létrejött iskolákat és állami alapításúakat egyaránt. A rendkívül gyors modernizálás új építészeti és vizuális minőséget hozott létre Erdélyben: az 1870-es évek még élő céhes hagyományait egy emberöltő alatt a legújabb anyagok, technológiák és minták széles körű használata váltotta fel. A radikális modernizálódást Marosvásárhely esete illusztrálja: míg az 1890-es években a Kiss István tervei szerint felépült Székelyföldi Iparmúzeum felépítéséhez a helyi iparosság jóformán csak kőműveseivel tudott hozzájárulni, addig az 1910-es évek testületi, városi és magán megrendelésre tervezett épületeinek sora példázza helyi tervezők és iparosok kivitelezői munkáját. Az építészet és iparművészet napszámosainak eddig kevéssé kutatott oktatása mellett a tanulmány az egyéniséget kibontakoztató tervezés, a szociális szempontok érvényesülésének, a közvetlen tanár-diák viszonynak, a közös munkát a középpontba állító működés elveinek a megnyilvánulását mutatja be ezekben az egymástól látszólag eltérő szemléletű iskolai alkotói műhelyekben.

Kulcsszavak: szakoktatás, iparoktatás, iparművészet, dizájn, Arts and Crafts mozgalom, Bauhaus