CREATIVITÀ E CONTROLLO IDEOLOGICO: CONSIDERAZIONI SULLA FIGURA DEL'ARTISTA DA 1917 A OGGI. II

Abstract

Creativitate și control ideologic: considerații asupra figurii artistului din 1917 până astăzi. II. Este a doua parte a studiului publicat în Studia UBB Historia Artium I/2015. Începe cu subcapitolul Nikita Hrusciov și ”dezghețul” artistic. Moartea lui Stalin marchează trecerea de la tiranie la un regim oligarhic totalitar. ”Dezghețul” în artă începe cu organizarea de expoziții ale artiștilor occidentali, până atunci interziși, la galeriile Pușkin sau Ermitaj. La Moscova în anul 1957 se deschide astfel o expoziție gigantică cu 4500 de opere din 52 de țări. Această ”liberalizare” slăbește influența artei oficiale, mulți artiști începând să refuze imaginile retorice adulatorii din stalinism. Unii, precum Ilia Beliutin refuză total realismul socialist. Între 1959 și 1962 începe ”o contestare made in URSS”. Operele se expun în locuințe private, manieră acceptată și de autorități ce le controlau mai ușor. Frânarea tendinței se produce odată cu apariția romanului lui Aleksandr Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici și cu vizita lui Hrusciov la expoziția de artă contemporană organizată la Manejul din Moscova în 1962. Hrusciov este scandalizat, se pare, pentru lipsa de ”recunoștință” pentru ” libertățile” oferite. Se pun bazele unei întoarceri spre poziții conservatoare. Artiștii reușesc totuși să înceapă a expune și să fie recunoscuți în Occident. De la Brejnev la venirea lui Gorbaciov este al doilea subcapitol. Clima devine din nou mai rigidă. Expoziții închise după vernisaj, disidenți trimiși în exil sau în clinici psihiatrice. Apare protestul prin samizdat în toată epoca lui Brejnev. Celebre sunt procesele din 1966 contra scriitorilor A.D. Siniavski, J.M. Daniel. Mai apoi ”urmările” Primăverii de la Praga se resimt în accentuarea cenzurii și autoizolarea artiștilor non conformiști, vis-a-vis de ”conformiștii” răsplătiți de stat. Pentru occidentalii în vizită în Rusia”comerțul la negru” al operelor nonconformiștilor devine o practică curentă, o formă de susținere. Apariția sots-art în 1972, bazat pe pop-art-ul american și intervenția KGB la ”Expoziția buldozerelor” din 1974 și cedarea oficială prin organizarea expoziției de patru ore, din parcul moscovit Ismailovski face să crească divizarea accentuată din societatea artiștilor; crește și numărul expatriaților. Autoritățile fac un joc dublu interior-exterior - vezi Bienala de la Veneția 1977. Olimpiada de la Moscova 1980, moartea cantautorului și poetului Vladimir Vîsoțki, în acele zile, sunt borne ale schimbărilor produse și viitoare până la apariția lui Mihail Gorbaciov.