CONSERVARE IL TEMPO, COSTRUIRE LO SPAZIO. L'ARTE, IL PATRIMONIO CULTURALE E LE DIMENSIONI DELLA CONTEMPORANEITÀ

Abstract

A conserva timpul, a construi spațiul. Arta, patrimoniul cultural și dimensiunile contemporaneității. Odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea tema conservării și a tutelei patrimoniului cultural – sau a valorilor care până la sfârșitul anilor cincizeci ai secolului XX – se vor fi numit “belle arti” reprezintă una dintre liniile cele mai relevante și de mare interes ale dezbaterii politice și culturale la nivel european și internațional. Conștientizarea evoluției introduse de capitalismul industrial determină burghezia secolului al XIX-lea să considere că apărarea frumosului și a trecutului este unul dintre obiectivele cele mai importante ale propriei acțiuni de guvernare, atât la nivel național cât și local. Primul Război Mondial – ruptură epocală în istoria contemporană – reprezintă sfârșitul unui echilibru și dovada evidentă a teribilului potențial distructiv pe care modernitatea a oferit-o omului. Din acest moment conștientizarea problemei apărării trecutului și a conservării frumosului are o importanță tot mai mare ținând cont de intervenția din partea organismelor internaționale care se ocupă cu protecția, precum și a codificărilor normative tot mai atente și specifice mai cu seamă față de daunele din perioada de conflict armat, și a creșterii ulterioare a atenției din partea guvernelor naționale. Studiul de față propune o reflecție asupra raportului dintre politicile de gestiune a patrimoniului cultural și ambiental și a evoluției modernității localizând în această temă terenul pentru dezvoltarea unei tendințe pe termen lung, care permite o interpretare a modernității și a secolului XX în sens nou. Cu o periodizare care începând cu Primul Război Mondial merge până la sfârșitul echilibrului bipolar marcat de contrastul dintre capitalism și socialism, studiul oferă un cadru complex al dezvoltării politicilor de gestiune ale patrimoniului ca și aspect central al guvernării societății contemporane. Abordând mai cu seamă modul diferit da a pune problema politicilor de protecție în cele două zone ale Europei - cea occidentală, condusă de guverne democratice în cadrul unui sistem economic propriu unui capitalism avansat și cea orientală, marcată de afirmarea, după 1945, a unor regimuri autoritare socialiste – studiul își propune să reflecteze asupra evoluției finale din secolul XX și asupra rolului pe care patrimoniul cultural sedimentat în teritoriu poate să-l aibă în noile scenarii ale lumii globalizate și ale post-modernității.