ENCOURAGING GUIDELINES IN NEUROMUSICOLOGICAL RESEARCH REGARDING CLASSICAL MUSIC’S USAGE IN SONIC THERAPY - WHEN SCIENCE BECOMES MAGIC

Abstract

In systematic musicology as a branch of music psychology we found an intriguing orientation called cognitive neuroscience of music, or neuromusicology. It studies the function of the brain in music processing, the way music perception and production manifests in brain. Compared to other analytical models of music cognition, the mapping of the brain’s functioning serves to examine the outcome of music rather than its process, and as the music therapy methods discussed reflect, most approaches follow this ontological direction. As recent scientific researches shows, the brain mapping technique differentiates moment of listening, playing classical music or improvising. In the light of the research findings, our main focus was to get to know and understand how our musical brains functions during classical music audition so we could argue from a scientific approach not only the existing therapeutic methods used in music therapy, but the perception of classical music in the present. In the master class “Dialogue of the Arts”, we explore with our students in all grades the possible links between music and other artistic and scientific disciplines. One of the most exciting aspects of this is music and brain research, an incredibly fast-developing field whose results could reinforce the place and role of classical music in contemporary society, reinforcing existing broad-based promotion of classical music education (Kodály, El sistema etc.)

REZUMAT. ORIENTĂRI ÎNCURAJATOARE ÎN CERCETAREA NEUROMUZICOLOGICĂ PRIVIND UTILIZAREA MUZICII CLASICE ÎN TERAPIA SONORĂ – CÂND ȘTIINȚA DEVINE MAGIE. În cadrul muzicologiei sistematice, ca ramură a psihologiei muzicale, există o orientare interesantă numită neuroștiința cognitivă a muzicii sau neuromuzicologie. Aceasta studiază funcțiile creierului în procesarea muzicii, modul în care percepția și producția muzicală se manifestă în creier. În comparație cu alte modele analitice ale cogniției muzicale, cartografierea funcționării creierului uman servește la examinarea efectului muzicii mai degrabă decât a procesului acesteia și, așa cum reflectă metodele de terapie prin muzică discutate, astfel majoritatea abordărilor urmează această direcție ontologică. După cum arată cercetările științifice recente, tehnica de cartografiere a creierului diferențiază momentul ascultării, al interpretării muzicii clasice sau al improvizației. În lumina rezultatelor, obiectivul nostru principal a fost să cunoaștem și să înțelegem modul în care funcționează creierul nostru muzical în timpul audiției muzicii clasice, astfel încât să putem argumenta dintr-o abordare științifică nu doar în favoarea metodelor existente utilizate în terapia muzicală, ci și în favoarea percepției generale ale muzicii clasice în prezent. În cadrul cursului de master intitulat Dialog interartistic, explorăm împreună cu studenții noștri posibilele legături dintre muzică și alte discipline artistice și științifice. Unul dintre cele mai interesante aspecte este cercetarea în domeniul muzicii și al creierului, un domeniu care se dezvoltă incredibil de rapid și ale cărui rezultate ar putea consolida locul și rolul muzicii clasice în societatea contemporană, întărind promovarea existentă pe scară largă a educației muzicale clasice (de ex. Kodály, El Sistema etc.).

Cuvinte cheie: cogniție muzicală, neuromuzicologie, terapie sonoră, muzică clasică, modele de terapie.