„SOK SZÍVES ÜDVÖZLETTEL RÉGI BARÁTOS…”. COLEGAMENTI DI AMICIZIA DI CORIOLAN PETRANU CON STORICI MAGIARI

Abstract

„Sok szíves üdvözlettel régi barátos...” (“With kind regards, your old friend...”). Coriolan Petranu’s Friendly Connections to the Hungarian Historians. Coriolan Petranu is the founder of modern art history education and scientific research in Transylvania. He had received special education in this field of study that is relatively new in the region. He started his studies in 1911 at the University of Budapest, attending courses in law and art history. During the 1912-1913 academic year he joined the class of Professor Adolph Goldschmiedt (1863-1944) at the Friedrich-Wilhelm University in Berlin. The professor was an illustrious personality from the same generation as art historians Emil Mâle, Wilhelm Vögte, Bernard Berenson, Roger Fry, Aby Warburg, and Heinrich Wölfflin, specialists who had provided a decisive impetus to art historical research during the twentieth century. In the end of 1913, Coriolan Petranu favored Vienna, with its prestigious art historical school attached to the university from the capital of the Austro-Hungarian Empire. There he completed and perfected his education under the supervision of Professor Josef Strzygowski (1862-1941). The latter scholar was highly appreciated for his contributions to the field of universal art history by including the cultures of Asia Minor (Syria, Mesopotamia, Armenia, and Persia), revealing the influence that this area had on proto-Christian art, as well as by researching ancient art in Northern Europe. In March 1920 the young art historian successfully defended his doctoral dissertation entitled Inhaltsproblem und Kunstgeschichte (”Content and art history”). He thus earned his doctor in philosophy title that opened him access to higher education teaching and art history research. His debut was positively marked by his activity as museographer at the Fine Art Museum in Budapest (Szepműveszeti Muzeum) in 1917-1918. Coriolan Petranu has researched Romanian vernacular architecture (creating a topography of wooden churches in Transylvania) and his publications were appreciated, published in the era’s specialized periodicals and volumes or presented during international congresses (such as those held in Stockholm in 1933, Warsaw in 1933, Sofia in 1934, Basel in 1936 and Paris in 1937). The Transylvanian art historian under analysis has exchanged numerous letters with specialists in the field. The valuable lot of correspondence, comprising several thousands of letters that he has received from the United States of America, Great Britain, Spain, France, Switzerland, The Netherlands, Denmark, Sweden, Norway, Finland, Estonia, Latvia, Czechoslovakia, Austria, Hungary, Poland, the USSR, Serbia, Bulgaria, and Egypt represents a true history of the stage and development of art history as a field of study during the Interwar Period. The archive of the Art History Seminary of the University in Cluj preserves one section dedicated to Hungarian letters that he has send to Hungarian specialists, art historians, ethnographers, ethnologists or colleagues passionate about fine art (Prof. Gerevich Tibor, Prof. Takács Zoltán, Dr. Viski Károly, Count Dr. Teleki Domokos). His correspondence with Fritz Valjavec, editor of the “Südostdeutsche Forschungen” periodical printed in München, is also significant and revealing. The letters in question reveal C. Petranu’s significant contribution through his reviews of books published by Hungarian art historians and ethnographers. Beyond the theoretical debates during which Prof. Petranu has criticized the theories formulated by Prof. Gerevich’s school that envisaged the globalization of Hungarian art between the Middle Ages and the Early Modern Period and that also included in this general category the works of German masters and artists with other ethnic backgrounds, he has also displayed a friendly attitude and appreciation for the activity/works of his Hungarian colleagues (Viski Károly and Takács Zoltán). The previously unpublished Romanian-Hungarian and Hungarian-Romanian set of letters discussed here attest to this.

REZUMAT. „Sok szíves üdvözlettel régi barátod...” („Cu multe salutări dragi, vechiul tău prieten...”. Legăturile prietenești ale lui Coriolan Petranu cu istorici maghiari. Coriolan Petranu a fost întemeietorul învățământului și al cercetării științifice modeme în domeniul istorici ariei din Transilvania. Beneficiar al unei educații deosebite în acest domeniu de specializare relativ nou la noi, C. Petranu își încep studiile în anul 1911 la Universitatea din Budapesta frecventând cursurile de jurisprudență și istoria artei, continuate apoi, în anul universitar 1912-1913 la Universitatea Friederich-Wilhelm din Berlin, la clasa profesorului Adolph Goldschmiedt (1863-1944), eminentă personalitate din generația istoricilor de artă Emil Mâle, Wilhelm Vögte, Bernard Berenson, Roger Fry, Aby Warburg și Heinrich Wölfflin, specialiști care au dat impulsuri hotărâtoare exegezei de artă din secolul XX. La sfârșitul aceluiași an, 1913, va prefera Viena cu prestigioasa sa școală de istoria artei de pe lângă Universitatea din capitala imperiului Austro-Ungar, în vederea completării și desăvârșirii cunoștințelor acumulate până atunci. Aici va studia cu Profesorul Josef Strzygowski (1862- 1941). savantul apreciat pentru îmbogățirea conținutului disciplinei istoria universală a artei prin înglobarea în ea și a culturilor Asiei Mici (Siria, Mesopotamia, Armenia și Persia), cât și prin relevarea influenței acestei zone asupra artei protocreştine iar pe un alt palier prin cercetarea artei străvechi din nordul Europei. În martie 1920 tânărul istoric de artă va susține cu brio teza de doctoral Inhaltsproblem und Kunstgeschichte („Problema conținutului și istoria artei”), eveniment care-i va aduce titlul de doctor în filosofie, deschizându-i accesul spre învățământul universitar și cercetarea în domeniul istoriei artei, debutul său fiind marcat pozitiv prin activitatea sa de muzeograf la Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta (Szepműveszeti Muzeum), 1917-1918. Coriolan Petranu a fost exegetul arhitecturii vernaculare românești (topografierea bisericilor de lemn din Transilvania), cu lucrări apreciate, publicate în volumele și revistele de specialitate ale vremii sau prezentate la Congresele internaționale (Stockholm 1933, Varşovia 1933, Sofia 1934, Basel 1936 și Paris 1937). Istoricul de artă transilvan a purtat și o bogată corespondență cu specialiștii în domeniu, valorosul său epistolar de câteva mii de scrisori primite din Statele Unite ale Americii, Anglia, Spania, Franţa, Elveţia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria, Polonia, U.R.S.S., Serbia, Bulgaria și Egipt, reprezentând o adevărată istorie a stadiului și evoluției disciplinei Istoria artei în perioada interbelică. În arhiva Seminarului de Istoria Artei al Universității din Cluj se păstrează și secțiunea scrisorilor maghiare, care au fost adresate colegilor maghiari în specialitate, istorici de artă, etnografi, etnologi sau iubitori ai artelor plastice (Prof. Gerevich Tibor, Prof. Takács Zoltán, Dr. Viski Károly, Contele Dr. Teleki Domokos). Importantă și edificatoare este corespondența cu Redactorul revistei müncheneze „Südostdeutsche Forschungen”, Fritz Valjavec, din care rezultă contribuția importantă a lui C. Petranu prin recenziile sale asupra lucrărilor istoricilor de artă și a etnografilor maghiari. Dincolo de disputele teoretice de critică a teoriilor școlii Prof. Gerevich, de globalizarea artei maghiare din perioada medievală până în epoca premodernă, de includere sub acest generic și a creației/operelor maeștrilor germani și nu numai, profesorul clujean a manifestat și o atitudine prietenească și de apreciere a activității/operelor colegilor maghiari (Viski Károly și Takács Zoltán). Epistolarul româno-maghiar și maghiaro-român inedit, publicat în acest studiu, o certifică.

Cuvinte cheie: Transilvania, corespondență, arhitectură vernaculară, reviste, fotografii, Gerevich Tibor, Viski Károly.