J. G. TROMLITZ’S ARTICULATORY PHONETICS IN FLUTE SOUND FORMATION

Abstract

The paper considers articulatory phonetics and specific features of its use in flute performance. The historical stages presented of phonemic bases formation and development for flute articulation during the 16-18 centuries. Flute treatises by S. Ganassi, J.-M. Hotteterre, A. Mahaut, Ch. DeLusse, J. J. Quantz are considered in chronological order, as well as analysis of “Auführlicher und gründlicher Unterricht die Flöte zu spielen” by J. G. Tromlitz. Technological aspects are disclosed of using various phonemic structures outside the speech process to develop tongue motility and generate various types of tonguing while playing the flute. The role is identified of і and а vowels in modelling instrument phonation mechanism and their influence on sound tone and volume. The main elements are highlighted of speech and vocal types for flute articulation, as well as their differences. The vocalization significance is analysed in relation to tone development and the instrument sound uniformity in the lower and upper registers. The significance is disclosed of J. G. Tromlitz’s contribution to the flute articulation development and his innovative vocalization approaches to phonation technique.

REZUMAT. FONETICA ARTICULATORIE A LUI J. G. TROMLITZ ÎN FORMAREA SUNETELOR LA FLAUT. Lucrarea ia în considerare fonetica articulatorie și caracteristicile specifice ale utilizării acesteia în interpretarea la flaut. Sunt prezentate etapele istorice de formare și dezvoltare a bazelor fonematice pentru articularea la flaut în secolele 16-18. Tratatele de flaut de S. Ganassi, J.M. Hotteterre, A. Mahaut, Ch. DeLusse, J. J. Quantz sunt luate în considerare în ordine cronologică, precum și analiza lucrării "Auführlicher und gründlicher Unterricht die Flöte zu spielen" de J. G. Tromlitz. Sunt dezvăluite aspectele tehnologice ale utilizării diferitelor structuri fonemice în afara procesului de vorbire pentru a dezvolta mobilitatea limbii și a genera diferite tipuri de tonifiere în timpul cântatului la flaut. Este identificat rolul vocalelor і și а în modelarea mecanismului de fonare a instrumentului și influența lor asupra tonusului și volumului sunetului. Sunt evidențiate principalele elemente ale tipurilor de vorbire și vocale pentru articularea la flaut, precum și diferențele dintre ele. Semnificația vocalizării este analizată în raport cu dezvoltarea tonului și cu uniformitatea sunetului instrumentului în registrele inferior și superior. Este dezvăluită semnificația contribuției lui J. G. Tromlitz la dezvoltarea articulației la flaut și a abordărilor sale inovatoare de vocalizare în tehnica de fonație.

Cuvinte-cheie: flaut, articulație, fonetică, structuri fonemice, vocalizare, producere a sunetelor, embouchure.