L’ÉCRITURE DE L’ITALIE CHEZ DOMINIQUE FERNANDEZ : SACRALISATION D’UN ESPACE PROFANE

Abstract

Italy in the Writings of Dominique Fernandez: The Sacralization of a Profane Space. For Dominique Fernandez, writing about Italy is associated with a quest for original androgyny. The Italian space supports a return to a primitive existence. Synonymous with freedom and sexual undifferentiation, it allows us to find prelapsarian paradise, where the boundaries between the sexes did not exist. Mircea Eliade’s works follow the same logic. Indeed, the author studies the nostalgia for the origins which incites man to discover the mythical primordial era sanctified by the gods. Hence, this article blends the historical-religious endeavor with the literary approach which, though unable to go back in time, keeps repeating it indefinitely, thanks to the demiurgic power of the writer.

REZUMAT. Italia în scrierile lui Dominique Fernandez: sacralizarea unui spațiu profan. În scrierile lui Dominique Fernandez, Italia este indisociabilă de căutarea androginiei originare. Spațiul italian favorizează, după el, întoarcerea la starea primitivă a existenței. Sinonim al libertății și al nediferențierii sexuale, el permite regăsirea paradisului pierdut dinaintea căderii în păcat, în care limitele între sexe nu există încă. Operele lui Mircea Eliade se înscriu în această logică. Scriitorul studiază « nostalgia originilor » care hrănește, la ființa umană, aspirația de a regăsi timpul mitic și primordial sacralizat de zei. Acest articol împletește un demers istorico-religios cu unul literar, care din cauză că nu poate reveni în timp, încearcă la infinit să-l repete grație puterii demiurgice a scriitorului.

Cuvinte-cheie: Italia, spațiu sacru, spațiu profan, paradis pierdut, scriitură