GLOBAL THREADS, UNVEILING UNEVENNESS: CONTEMPORARY MAXIMALIST PROJECTS INTERROGATING CULTURAL HYBRIDISATION AND MARGINALITY

Abstract

Global Threads, Unveiling Unevenness: Contemporary Maximalist Projects Interrogating Cultural Hybridisation and Marginality. Within a frame that emphasizes the tension between the global and the local, this paper aims to investigate the ways in which complex narratives that incorporate the tropes of migration, periphery, and marginality, amongst others, can bring to light aspects of unevenness and cultural and formal hybridisation. Works like Zadie Smith’s White Teeth, Arundhati Roy’s The Ministry of Utmost Happiness, or Bernardine Evaristo’s Girl, Woman, Other employ distinct maximalist modes of inquiry (Nick Levey) to question topics related to inequality, cultural relevance, or representational biases, in a type of novel about which James Wood claimed that it “suffered from an excess of storytelling and an almost paranoid preoccupation with linking up their many subplots in a web of forced meaning.” What stands at the core of this article is precisely this impulse to force a meaning which seems most frequently disrupted by an anarchetypal propensity to renegotiate a “rhetoric of inclusivity” (Franco Moretti) through which the maximalist author tries to exhaustively encompass the whole world (Levey). By selecting a corpus of maximalist novels to illustrate their evolution from the second half of the 20^th century until more recent works, such as Evaristo’s, this paper investigates the shift through which these narratives have started to factor margins in, differently and more frequently than in the beginnings of this literary form.

Fire globale, dezvăluind inegalitatea: Proiecte maximaliste contemporane care interoghează hibriditatea culturală și marginalitatea. Într-un cadru care evidențiază tensiunea dintre global și local, acest text își propune să investigheze modurile în care anumite narațiuni complexe care încorporează figurile migrației, periferiei și marginalității, printre altele, pot pune în lumină aspecte legate de inegalitate și de hibridizarea culturală și formală. Cărți precum Dinți albi de Zadie Smith, Ministerul fericirii supreme de Arundhati Roy sau Fată, femeie, alta de Bernardine Evaristo folosesc moduri de investigare maximaliste specifice (Nick Levey) pentru a aduce în discuție subiecte legate de inegalitate, relevanță culturală sau biasuri de reprezentare, într-un tip de roman despre care James Wood susținea că „suferă de un exces al povestirii și de o preocupare aproape paranoică de a lega numeroasele intrigi secundare într-o rețea de sens forțat”. Miza principală a acestui articol vizează tocmai acest impuls de a forța un sens care pare cel mai frecvent perturbat de o tendință anarhetipică de a renegocia o „retorică a incluziunii” (Franco Moretti) prin care autorul maximalist încearcă să cuprindă într-un mod exhaustiv întreaga lume (Levey). Selectând un corpus de romane maximaliste cu scopul de a ilustra evoluția lor din a doua jumătate a secolului XX până la opere mai recente, precum cea a lui Evaristo, această lucrare investighează schimbarea prin care aceste narațiuni au început să țină cont de margini într-un mod diferit și mai frecvent decât la începuturile acestei forme literare.

Cuvinte-cheie: Romane maximaliste; Hibridizare; Migrație; Marginalitate; Anarhetip; Postmodernism.

Article history: Received 07 February 2024; Revised 28 March 2024; Accepted 11 April 2024; Available online 25 June 2024; Available print 30 June 2024.