IONESCU-IONESCO, VOIX D’UN EXILÉ ? PROPOSITION D’UNE RELECTURE THÉORIQUE

Authors

  • Iulian-Emil COȚOFANĂ Doctoral School of Philology Studies, Faculty of Letters, “Alexandru Ioan Cuza” University, Iași, Romania. Email: iulian.cotofana@uaic.student.ro.

DOI:

https://doi.org/10.24193/subbphilo.2024.2.11

Keywords:

Eugen Ionescu – Eugène Ionesco, exile, expatriate, ideology, reception

Abstract

Ionescu-Ionesco, Voice of an Exile? Proposal for a Theoretical Rereading. In this paper, we propose a different reading of Eugène Ionesco’s exile by drawing from a selection of texts from the 1930s and afterwards. As our purpose is to challenge the prevailing discourse surrounding the topic, we have opted to focus on critical and theoretical elements rather than biographical details. We keep in mind that the author’s contributions and the research on his work are two intertwined discourses. In post-1989 Romania, Ionesco is widely regarded as one of the leading literary figures of the Romanian exile. It is our opinion that his exiled status has not been sufficiently investigated, and our aim is to demonstrate that prudence and close reading could uncover some striking nuances that could lead scholars to the solution of a central question: Should Ionescu-Ionesco be regarded as an exile or rather as an expatriate?

Ionescu-Ionesco, vocea unui exilat? Propunere pentru o relectură teoretică. În articolul de față propunem o lectură diferită a exilului lui Eugène Ionesco bazându-ne pe o selecție de texte din anii 1930 și de mai târziu. Întrucât scopul nostru este să chestionăm discursul predominant legat de subiect, am ales să ne concentrăm mai curând asupra elementelor critice și teoretice decât asupra detaliilor biografice. Ținem cont de faptul că contribuțiile autorului și cercetarea relativă la opera sa sunt două discursuri întrețesute. În România de după 1989, Ionesco este îndeobște considerat drept o figură literară marcantă a exilului românesc. Opinia noastră este aceea că statutul său de exilat nu a fost suficient investigat, iar obiectivul nostru este să demonstrăm că prudența și lectura atentă pot dezvălui nuanțe remarcabile: ar trebui Ionescu-Ionesco să fie tratat drept un exilat sau mai degrabă drept un expatriat?

Cuvinte-cheie: Eugen Ionescu – Eugène Ionesco, exil, expatriat, ideologie, receptare

Article history: Received 21 January 2024; Revised 26 March 2024; Accepted 04 June 2024; Available online 25 June 2024; Available print 30 June 2024

References

***. “Eugène Ionesco.”, https://www.larousse.fr/encyclopedie/personnage/Eug%C3%A8ne_Ionesco/125093. Consulté le 24 août 2023.

***. 1970. “Eugène IONESCO élu en 1970 au fauteuil.” https://www.academie-francaise.fr/les-immortels/eugene-ionesco, consulté le 19 août 2023.

***. 1994. Scrisori către Tudor Vianu. vol. II, ediție îngrijită de Maria Alexandrescu Vianu și Vlad Alexandrescu, note de Vlad Alexandrescu. București: Minerva.

***. 2013. “Causerie sur Eugène Ionesco.” https://stockholm.mae.ro/en/local-news/856, consulté le 23 août 2023.

Behring, Eva. 2001. Scriitori români din exil. 1945-1989. O perspectivă istorico-literară. București: Editura Fundației Culturale Române.

Benjamin, Walter. 2013. Sur le concept d’histoire, suivi de Eduard Fuchs, le collectionneur et l’historien et de Paris, la capitale du XIXe siècle. Traduction inédite de l’allemand par Olivier Mannoni, préface de Patrick Boucheron. Paris : Payot & Rivages.

Betz, Albrecht. 1991. Exil et engagement. Les intellectuels allemands et la France. 1930-1940 [1986]. Traduit de l’allemand par Pierre Rusch. Paris : Gallimard.

Călinescu, Matei. 2016. Un fel de jurnal (1973-1981). București: Humanitas.

Călinescu, Matei. 2017. Eugène Ionesco. Teme identitare și existențiale [2005; 2006]. București: Humanitas.

Cioculescu, Șerban. 1934. “Operele premiate ale scriitorilor tineri needitați.” Revista Fundațiilor Regale, nr. 9 (septembrie): 655–664.

Cioculescu, Simona. 1993. “Eugen Ionescu, epistolier.” România literară, nr. 13, 8–14 aprilie 1993.

Cioculescu, Simona. 2005. Printre cărți și manuscrise. București: Muzeul Literaturii Române.

Cleynen-Serghiev, Ecaterina. 2019. La jeunesse littéraire d’Eugène Ionesco [1993]. Paris : PUF.

Corbea, Ileana, Nicolae Florescu. 2002. Resemnarea cavalerilor. București: Jurnalul literar.

Derrida, Jacques. 2007. Jacques Derrida on Biography, https://www.youtube.com/watch?v=80a7sA4NcTI, consulté le 23 février 2022.

Dimisianu, Gabriel. 1997. “Exilul din Exil.” România literară, nr. 25, 25 iunie–1 iulie 1997.

Eribon, Didier. 2017. Michel Foucault. Édition revue et enrichie. Paris : Flammarion.

Florescu, Nicolae. 1998. Întoarcerea proscrișilor. Reevaluări critice ale literaturii exilului. București: Jurnalul literar.

Foucault, Michel. 1971. L’ordre du discours. Leçon inaugurale au Collège de France prononcée le 2 décembre 1970. Paris : Gallimard.

Foucault, Michel. 2017. Dits et écrits. 1954-1988, vol. I. 1954-1975. Édition établie sous la direction de Daniel Defert et François Ewald avec la collaboration de Jacques Lagrange. Paris : Gallimard.

Hubert, Marie-Claude. 1990. Eugène Ionesco. Paris : Seuil.

Ierunca, Virgil. 2000. Trecut-au anii… Fragmente de jurnal. Întîmpinări și accente. Scrisori nepierdute. București: Humanitas.

Ionesco, Eugène. 1968. Présent passé, passé présent. Paris : Mercure de France.

Ionesco, Eugène. 1977. Antidotes. Paris : Gallimard.

Ionesco, Eugène. 1979. Un homme en question. Paris : Gallimard.

Ionesco, Eugène. 1986. Non [1934]. Traduit du roumain et annoté par Marie-France Ionesco. Avant-propos de Eugène Ionesco. Préface de Eugen Simion. Postface de Ileana Gregori. Paris : Gallimard.

Ionesco, Eugène. 1996. Entre la vie et le rêve. Entretiens avec Claude Bonnefoy [1966, 1977]. Paris : Gallimard.

Ionesco, Eugène. 1998. “À madame Marta Petreu” [1991]. Apostrof, nr. 9, septembrie 1998.

Ionesco, Eugène. 2013. Théâtre complet [1991]. Édition présentée, établie et annotée par Emmanuel Jacquart. Paris : Gallimard.

Ionesco, Marie-France. 2004. Portrait de l’écrivain dans le siècle. Eugène Ionesco. 1909-1994. Paris : Gallimard.

Ionescu, Eugen. 1989. “Prin telefon de la Eugen Ionescu.” România literară, nr. 52, 28 decembrie 1989.

Ionescu, Eugen. 1991. Nu. București: Humanitas.

Ionescu, Eugen. 1992. Război cu toată lumea. Publicistica românească. Vol. II. Ediție îngrijită și bibliografie de Mariana Vartic și Aurel Sasu. București: Humanitas.

Iovănel, Mihai. 2017. “Temporal Webs of World Literature.” In Romanian Literature as World Literature, edited by Mircea Martin, Christian Moraru, and Andrei Terian, 217–233. New York: Bloomsbury Academic.

Iovănel, Mihai. 2021. Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020. Iași: Polirom.

Jean-Blain, Marguerite. 2005. Eugène Ionesco mystique ou mal-croyant ?. Bruxelles : Lessius.

Kluback, William, Michael Finkenthal. 1998. Clownul în agora. Convorbiri despre Eugen Ionescu. Tradus de Roxana Sorescu. București: Universalia.

Le Gall, André. 2009. Ionesco. Mise en scène d’un existant spécial en son œuvre et en son temps. Paris : Flammarion (epub).

Lecherbonnier, Bernard et al. 1989. Littérature XXe siècle. Introduction historique par Pierre Miquel. Paris : Nathan.

Littré, Émile. “Expatrier.” https://www.littre.org/definition/expatrier. Consulté le 28 mars 2023.

Lovinescu, Monica. 1992. Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ștefan Lupașcu și Grigore Cugler. București: Cartea Românească.

Manolescu, Florin. 2010. Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989. Ediția a II-a, revăzută și adăugită. București: Compania.

Miculescu, Sergiu. 2005. Cioran – Ionescu face à face. Constanța: Ex Ponto.

Modreanu, Simona. 2002. Eugène Ionesco ou l’agonie de la signifiance. Iași: Editura Fundației Axis.

Pană, Sașa. 2021. Născut în ’02. Memorii – file de jurnal – evocări [1973]. Ediția a II-a. București: Pandora M Publishing.

Pavel, Laura 2022. Ionesco. Antilumea unui sceptic [2002]. Ediția a II-a, revăzută și adăugită. Cluj-Napoca: Școala Ardeleană.

Petreu, Marta. 2012. Ionescu în țara tatălui [2001, 2009]. Ediția a III-a, revăzută și adăugită. Iași: Polirom.

Rodríguez, Mariano Martín. 2009. Ionesco înainte de La Cantatrice chauve. Opera absurdă românească. Tradus din spaniolă în română de Iulia Bobăilă. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință.

Sălcudeanu, Nicoleta. 2003. Patria de hârtie. Eseu despre exil. Brașov: AULA.

Sartre, Jean-Paul. 1973. Un théâtre de situations. Textes rassemblés, établis, présentés et annotés par Michel Contat et Michel Rybalka. Paris : Gallimard.

Simion, Eugen. 2013. Le jeune Eugen Ionescu [2006, 2009]. Traduit du roumain par Virgil Tanase. Paris : L’Harmattan.

Ungureanu, Cornel. 1995. La Vest de Eden. O introducere în literatura exilului. Timișoara: Amarcord.

Vartic, Ion. 2011. Cioran naiv și sentimental [2000, 2002]. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom.

Vianu, Tudor. 1936. Generație și creație. Contribuții la critica timpului. București: Librăria „Universala” Alcalay & Co.

Zara, Briscan. 2013. Literatura din exil. Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Downloads

Published

2024-06-25

How to Cite

COȚOFANĂ, I.-E. . (2024). IONESCU-IONESCO, VOIX D’UN EXILÉ ? PROPOSITION D’UNE RELECTURE THÉORIQUE. Studia Universitatis Babeș-Bolyai Philologia, 69(2), 187–206. https://doi.org/10.24193/subbphilo.2024.2.11

Issue

Section

Articles