“I’VE READ YOU RIGHT- I’M WITH YOU NOW”: AESTHETIC READING IN VIRGINIA WOOLF'S METAFICTIONAL SHORT STORIES

Abstract

“I’ve read you right—I’m with you now”: Aesthetic Reading in Virginia Woolf’s Metafictional Short Stories. Despite critical interest in Virginia Woolf’s intense preoccupation with the imaginative process at the root of literary creation, little attention has been paid to the manner in which, through metafiction, the writer turns her short stories into reflections upon the nature of reading. In works such as “An Unwritten Novel” (1921) and “The Lady in the Looking-Glass. A Reflection” (1926), the boundaries between literature and criticism, between fiction and reality, take center stage and it is precisely this point of convergence that metafictional works take as subject matter. Thus, Virginia Woolf’s ‘character-reading’ makes its way into her stories and the author’s critical stance upon the act of reading, revealed primarily in her essays, is now transmitted thematically through characters who appropriate the readers’ active construction of meaning while living in the same textual world inhabited by the fictitious characters they ardently wish to interpret. Through the advancement of a specific type of reading: active, emotive, empathetic, fluid, inquisitive, intimate and indeterminate, yet always close to the text it is engaged with, Virginia Woolf may be said to prefigure the type of transactional reader-response criticism underpinned by Louise Rosenblatt, whose insistence upon aesthetic reading calls for a two-way transmission of meaning that is simultaneously constitutive of the literary work and of the reader’s self.

„Te-am citit bine—sunt cu tine acum”: lectură estetică în povestirile metaficționale ale Virginiei Woolf. În ciuda interesului critic față de preocuparea intensă a Virginiei Woolf pentru procesul imaginativ care stă la baza creației literare, s-a acordat puțină atenție modului în care, prin metaficțiune, scriitoarea își transformă povestirile în reflecții asupra naturii lecturii. În opere precum „Un roman nescris” (1921) și „Doamna din oglindă”. O reflecție” (1926), în centrul atenției se află granițele dintre literatură și critică, dintre ficțiune și realitate. Pentru Mark Currie, tocmai acest punct de convergență este subiectul abordat în operele metaficționale. Astfel, ceea ce Virginia Woolf numește „citirea personajului” își face loc în povestirile sale, iar poziția critică a autoarei asupra actului lecturii, dezvăluită în primul rând în eseurile sale, este transmisă tematic prin personaje care își însușesc construcția activă a cititorilor în timp ce trăiesc în aceeași lume textuală populată de personajele fictive pe care doresc cu ardoare să le interpreteze. Prin avansarea unui anumit tip de lectură: activă, emotivă, empatică, fluidă, curioasă, intimă și nedeterminată, dar întotdeauna apropiată de textul-bază, se poate spune că Virginia Woolf prefigurează tipul de critică tranzacțională a cititorului susținută de Louise Rosenblatt, a cărei insistență asupra lecturii estetice încurajează o transmitere bidirecțională a sensului, în același timp constitutivă operei literare și sinelui cititorului.

 Cuvinte-cheie: Virginia Woolf, metaficțiune, lectură estetică, povestire, critica cititorului, Louise Rosenblatt

 Article history: Received 1 March 2024; Revised 27 June 2024; Accepted 01 September 2024; Available online 30 September 2024; Available print 30 September 2024.