Moscow Conceptualism through Collective and Private Memory. The Archive as an Artistic Self-historicising Practice in Vadim Zakharov

Abstract

In an era characterised by the growing tension between local and global, the multiple activities acted by the artist Vadim Zakharov offer an important case study to investigate critically the relationship between artists and the art institutions at the time of the Global Art History. Artist, archivist, collector and editor in the frame of Moscow Conceptualism, since the end of the 1970s up to today, Zakharov embodies the figure of the “artist as institution” in the attempt to reach his artistic autonomy. This text introduces to his expansion of the archival attitude typical of Moscow conceptualism, a Soviet unofficial art movement developed in the marginal, underground, and self-referential context in the capital of USSR since the 1970s. Due to its transnationality, Zakharov’s story gives the opportunity to trace parallels, comparisons and differences to what happened next, when he moved in Germany in 1989, after the fall of USSR, and with the appearance of the new labels of “post-Soviet” and “Russian contemporary art”. Within this socio-historical framework, he joined a more cosmopolitan artistic scene, enlarging his archival practices with the aim to self-institutionalize and self-historicize his own artistic practices and the circle of Moscow Conceptualism in an international scene.

Rezumat: Într-o epocă caracterizată de tensiunea tot mai mare dintre local şi global, multiplele activităţi desfăşurate de artistul Vadim Zakharov oferă un studiu de caz important pentru investigarea critică a relaţiei dintre artişti şi instituţiile de artă din timpul istoriei globale a artei. Artist, arhivist, colecţionar şi editor în cadrul conceptualismului moscovit, de la sfârşitul anilor 1970 şi până în prezent, Zakharov întruchipează figura „artistului ca instituţie” în încercarea de a-şi atinge autonomia artistică. Acest text introduce expansiunea pe care artistul o aduce atitudinii arhivistice tipice conceptualismului moscovit, o mişcare artistică neoficială sovietică dezvoltată în contextul marginal, underground şi auto-referenţial din capitala URSS încă din anii 1970. Datorită transnaţionalităţii sale, povestea lui Zakharov oferă posibilitatea de a urmări paralele, comparaţii şi diferenţe cu ceea ce s-a întâmplat mai departe, când s-a mutat în Germania în 1989, după căderea URSS şi odată cu apariţia noilor etichete de „post-sovietic” şi „Arta contemporană rusă”. În acest cadru socio-istoric, el s-a alăturat unei scene artistice mai cosmopolite, lărgându-şi practicile arhivistice cu scopul de a se auto-instituţionaliza şi de a auto-istoriciza propriile practici artistice şi cercul conceptualismului moscovit într-o scenă internaţională.

Cuvinte cheie: Vadim Zakharov, Conceptualismul de la Moscova, Arta contemporană rusă, Arta contemporană, Istoria globală a artei, Febra arhivistică.