NATURE-TRANSCENDENCE AND SELF-NATURE RELATIONS IN SANDOR WEÖRES’S POEMS

Abstract

Nature-Transcendence and Self-Nature Relations in Sándor Weöres’s Poems. In Sándor Weöres’s poems flora and fauna are not only a decoration, serving as an allegorical/metaphorical background for the representation of the self’s alienation and for the 20th century experience of a chaotic universe, but rather the reality of beings independent of subjective consciousness. This reality carries the already forgotten mysteries of the created world, and it definitely points towards a transcendent meaning, an ultimate goal. This paper examines how the specific relationship between self and nature can be associated with the peculiar worldview and the transcendental experiences of Weöres’s poetry.

Article history: Received 15 March 2022; Revised 9 May 2022; Accepted 22 May 2022; Available online 30 June 2022; Available print 30 June 2022.

REZUMAT. Relațiile dintre natură-transcendență și eu-natură în lirica lui Sándor Weöres. În poeziile lui Sándor Weöres flora și fauna nu sunt doar un fel de decor, un fundal alegoric/metaforic care servește la reprezentarea alienării eului, la experiența unui univers haotic al secolului XX, ci mai degrabă realitatea entităților independente de conștiința subiectivă, o realitate care poartă în ea însăși secretele uitate ale Creației și care indică, în mod evident, spre un scop final, un sens transcendent. Lucrarea de față, examinează modul în care relația dintre eu și natură poate fi legată de viziunea specifică asupra lumii și experiențele transcendentale ale acestei lirici.

Cuvinte-cheie: poezie maghiară, literatura secolului 20, timp și eternitate, natură, credință