MIRCEA ELIADE ET L’HERMÉNEUTIQUE PSYCHO-HISTORIQUE

Abstract

Mircea Eliade and Psycho-Historical Methodology. Starting from Thomas Kuhn’s seminal work on scientific paradigms, the venerable concept of Weltanschauung (world-vision) can be upgraded in order to reach a psycho-historical understanding of cultural evolutions. In this paper I intend to adapt to contemporary cultural hermeneutics a schema proposed by Nietzsche and developed by Freudian and Jungian psychoanalysis. In this model, the relations between the individual consciousness and the unconscious offer the blueprint for describing the dynamics of the collective psyche. The model states that, when a culture (religion, etc.) has been overruled by a new dominant culture (religion), it remains active by way of survivals and reminiscences (Aby Warburg, Walter Benjamin) and eventually, after a period of persecution and censorship, it will re-emerge in a new form, transformed by the general principles of the dominant culture but nevertheless contesting and challenging it. I will attempt to show that such a psychohistorical dialectic has occurred six successive times in the history of European civilization.

REZUMAT. Mircea Eliade și hermeneutica psiho-istorică. Studiul esențial al lui Thomas Kuhn asupra paradigmelor științifice a permis aducerea la zi a mai vechiului concept de Weltanschauung (viziune asupra lumii) în analiza evoluțiilor culturale. În această lucrare îmi propun să adaptez la hermeneuticile culturale contemporane un alt model, propus de către Nietzsche și amplificat de către psihanaliza freudiană și jungiană. Este vorba de un model psiho-istoric care presupune că relațiile dintre conștiința și inconștientul colectiv urmăresc aceleași mecanisme precum cele din psihismul individual. Schema presupune că o cultură (sau o religie) care a fost dislocată de o altă cultură (religie) va sfârși prin a reveni la suprafață, după o perioadă de cenzură, de persecuție și de marginalizare, sub o formă nouă, adaptată criteriilor culturii dominante. Voi încerca să demonstrez că asemenea re-emergențe psiho-istorice au avut loc, de-a lungul civilizației europene, în șase mari perioade istorice.

Cuvinte-cheie: psiho-istorie, Mircea Eliade, cultură reemergentă, civilizația europeană, istoria religiilor