The Anti-System Candidates at the 1996 Presidential Election in Romania

Abstract

The 1996 Romanian presidential elections represented the end of the transition to democracy in post-revolutionary Romania, because for the first time, the elections were won by an opposition candidate. The 1996 elections were the third ones, after the Revolution of 1989. During the six years the parties perfected a range of communication techniques so that besides print, television began to play an increasingly role thanks to the appearance of private stations, voters could compare and an incipient form of political culture was materializing. Also, the political spectrum was much more diversified than 1990 or 1992. Therefore, in 1996 the attention is drawn by those candidates who stand out, like Adrian Păunescu, Gheorghe Funar and C.V. Tudor. The three are representing parties which supported the government formed in 1992, but later adopted a political platform which aimed to mobilize those dissatisfied with the living standards, ethnic issues and the lack of authority. Despite declaring their attachment for principles like democracy or the rule of law, a few program elements, speeches and public appearances reveals a different image regarding their political vision.

Rezumat. Candidaţii anti-sistem la alegerile prezidenţiale din 1996. Alegerile din 1996 au marcat sfârşitul tranziţiei în România post-revoluţionară, deoarece, pentru prima data, alegerile au fost câştigate de un candidat al opoziţiei. Acestea au fost cea de-a treia rundă a alegerilor generale după Revoluţia din 1989. De-a lungul celor şase ani, partidele au perfectat o gamă largă de mijloace de comunicare, astfel că pe lângă presa tipărită, televiziunile, în special cele private, au început să joace un rol important. Astfel, votanţii puteau compara ofertele politice, iar o formă incipientă de cultură politică începea să se formeze. De asemenea, spectrul politic a fost mult mai diversificat decât în 1990 şi 1992. De aceea, în 1996 atrag atenţia acei candidaţi care se evidenţiază în raport cu discursurile celorlalţi, precum Adrian Păunescu, Gheorghe Funar şi C.V. Tudor. Cei trei sunt reprezentanţii unor partide care au susţinut guvernul format în 1992, dar care au adoptat o platformă politică contestatară, menită să mobilizeze acele categorii ale populaţiei nemulţumite de nivelul de trai, problemele etnice, vidul de autoritate. În ciuda declarării ataşamentului pentru principiile democraţiei şi ale statului de drept, elemente ale programului, discursuri şi apariţii în spaţiul public relevă o imagine diferită referitoare la viziunea lor politică.

Cuvinte-cheie: Alegeri prezidenţiale, anti-sistem, populism, naţionalism, nostalgie pentru comunism.