„CONTEMPLATING” JAPANESE LANGUAGE – IDIOMATIC EXPRESSIONS AS A CULTURAL EXPERIENCE OF LINGUISTIC „CREATIVITY”

Abstract

Contemplating Japanese Language – Idiomatic Expressions as a Cultural Experience of Linguistic Creativity. Taking into account the semiotic nature of the language seen as a datum, and approaching linguistic creation as a fact determined by the needs of verbal communication, the present study analyzes Japanese idiomatic expressions which enable the circulation of cultural meanings. An idiomatic expression resembles the folk saying, as they both experience and highlight the conative function of language, and is a complex syntactic-semantic unit, often replaceable by one single word, which can be interpreted as a semiotic sign within a significant system of an ethnic group’s mentality. The Japanese idiomatic structure is a fixed form that belongs to the lexicalized repertory of language, resulting from syntactic linguistic phenomena which capitalize upon the possibilities of the system. The purpose of this process is to achieve expressivity, which works not just through emotional response or perceptual information, but also as encyclopedic knowledge. Both these linguistic and extralinguistic contexts call for a hermeneutic approach, in inter- and multidisciplinary terms.

REZUMAT. Contemplarea limbii japoneze – expresiile idiomatice ca experienţa culturală a creativităţii lingvistice. Acceptând natura semiotică a limbajului ca un datum şi abordând creaţia lingvistică ca un fapt determinat de necesităţile comunicării verbale, studiul de faţă îşi focalizează atenţia asupra expresiilor idiomatice ca vehiculi ai sensului cultural în limba japoneză. Nu foarte îndepărtată de proverb prin funcţia conativă pe care o experimentează şi evidenţiază, expresia idiomatică, unitate complexă sintactico-semantică, substituibilă adesea cu un cuvânt, poate fi interpretată ca semn cu un caracter semiotic dintr-un sistem semnificativ al mentalităţii unui grup etnic. Formă fixă aparţinând tezaurului lexicalizat al unei limbi, structura idiomatică japoneză, rezultat al unor fenomene lingvistice de tip sintactic ce exploatează posibilităţile sistemului în scopul expresivităţii, interpretată nu doar ca o reacţie emoţională sau informaţie perceptuală, ci şi ca o cunoaştere enciclopedică, impune, prin contextul lingvistic şi cel extra-lingvistic cu care operează, o abordare hermeneutică, pe un fundal inter- şi multidisciplinar.

Cuvinte-cheie: expresie idiomatică, limba japoneză, creativitate lingvistică, semiosferă culturală, individualitatea limbii.