THE REPRESENTATION OF RITUAL (IM)PURITY THROUGH METEOROLOGICAL METAPHORS IN FOLKLORIC LANGUAGE

Abstract

The Representation of Ritual (Im)Purity through Meteorological Metaphors in Folkloric Language. For the mythical-magical thinking of archaic and traditional communities, ritualistic purity represents a fundamental dimension of the entire universe, most often linguistically expressed through a reference to its antinomian pair, with the help of the clean-unclean opposition. According to the degree of contamination with various impure things, such as the multitude of good and evil spirits that populated the world, both space and time were qualitatively differentiated in good places and bad places, good hours and evil hours. People themselves had, in turn, to fulfil this condition of ritual purity, before beginning an important activity. If they were not pure from this point of view, they would be unsuccessful whether it was about working in the fields, going to church, or travelling somewhere. However, these metaphors from folkloric language, long discussed in Romanian ethnological literature, will be invoked only as points of reference in our study, since we intend to closely analyse here some of the least investigated meteorological metaphors, such as morning dew, mist, clouds and rainbow. We consider that they too deserve close attention, considering that a person, as a passing being, is represented in many folkloric creations as a forever wanderer, who begins their path With morning dew on your feet/With mist on your back. Starting from the image of the bathed person and, thus, purified by the morning dew, but burdened by the thick, impure mist that they symbolically carry on their back, we will attempt to remake the imaginary scheme that connects the pure and the impure in the archaic mentality, a scheme organised not after the principle of antithesis, but of the ambivalence specific to symbolic logic.

Reprezentarea (im)purității rituale prin metafore meteorologice în limbajul folcloric. Pentru gândirea mitico-magică a comunităților arhaice și tradiționale, puritatea rituală reprezintă o dimensiune fundamentală a întregului univers, cel mai adesea aceasta fiind exprimată lingvistic prin referire la perechea sa antinomică, cu ajutorul opoziției curat-necurat. În funcție de gradul de contaminare cu diverse lucruri impure, cum ar fi mulțimea de duhuri bune și rele care însuflețeau această lume, atât spațiul, cât și timpul erau diferențiate calitativ, în locuri bune și locuri rele, ceasuri bune și ceasuri rele. Omul însuși trebuia, la rândul lui, să îndeplinească această condiție a purității rituale, înainte de a începe o activitate importantă. Dacă nu era curat din punct de vedere ritual, nici muncile agricole, nici mersul la biserică, nici plecarea într-o călătorie nu aveau sorți de izbândă. Însă aceste metafore din limbajul folcloric, îndelung discutate în literatura etnologică românească, vor fi invocate doar ca simple puncte de referință în studiul nostru, întrucât ne-am propus să analizăm aici, îndeaproape, câteva metafore meteorologice mai puțin investigate, precum roua, ceața, norii și curcubeul. Considerăm că și ele merită o cercetare atentă, având în vedere că omul, ca ființă trecătoare, este reprezentat în multe dintre creațiile folclorice ca un veșnic călător, ce pornește la drum Cu roua-n picioare/Cu ceața-n spinare. Pornind de la imaginea omului spălat și, deci, purificat de roua dimineții, dar împovărat de ceața densă, impură, pe care o cară, simbolic, în spate, vom încerca să refacem schema imaginară care leagă purul și impurul în mentalitatea arhaică, o schemă organizată nu după principiul antitezei, ci al ambivalenței specifice logicii simbolice.

Cuvinte-cheie: pur, impur, rouă, ceață, nor, grindină, balaur, argint, ploaie, curcubeu

Article history: Received 28 December 2022; Revised 28 January 2023; Accepted 12 February 2023; Available online 27 March 2023; Available print 31 March 2023.